BASC⁴ A basci ce s. m. shi f. adj. 1. S. m. shi f. Persoana originara sau locuitor din TZara Bascilor regiune situata in Pirinei in Frantza shi Spania. 2. Adj. Care apartzine sau este caracteristic bascilor (1) privitor la basci. ♦ (Substantivat f.) Limba izolata neindoeuropeana vorbita de basci. Din fr. basque.

basc² ~a [At: V. ROM. octombrie 1934 p. 19 / Pl: ~sci ~sce ~uri bashti / E: fr basque] 12 smf a (Persoana) care apartzine unei populatzii din Pirineii occidentali in Frantza shi in Spania. 34 a Care apartzine (sau este caracteristic) bascilor (1).

basc² a s.m. s.f. adj. 1 s.m. s.f. Persoana care face parte din populatzia de baza a TZarii Bascilor sau este originara de acolo; (la pl. m.) populatzie preindoeuropeana care sa format care locuieshte in TZara Bascilor. 2 adj. Care apartzine TZarii Bascilor sau bascilor care se refera la TZara Bascilor sau la basci; care este originar din TZara Bascilor. ◆ (subst. f.) Limba izolata neindoeuropeana probabil ramashitza a unui grup de limbi mediteraneene preindoeuropene vorbita de basci. • pl. ci ce. /<fr. basque; cf. nm. pr. TZara Bascilor regiune aflata pe ambele versante ale muntzilor Pirinei in Spania shi Frantza azi comunitate autonoma in Spania.

BASC² A basci ce s. m. shi f. adj. 1. S. m. shi f. Persoana originara din TZara Bascilor regiune ashezata in Pirinei in Frantza shi Spania. 2. Adj. Care apartzine sau este caracteristic bascilor² (1) privitor la basci². Din fr. basque.

BASC² A basci e adj. Care apartzine sau este caracteristic bascilor³. Limba basca.

BASC² A basci e s. m. shi f. adj. 1. S. m. shi f. Persoana apartzinand unei populatzii care locuieshte in Pirineii occidentali. 2. Adj. Care apartzine sau este caracteristic bascilor (1). Fr. basque.

BASC² A I. adj. s. m. f. (locuitor) din Pirinei. ◊ (s. f.) limba aglutinanta vorbita de basci. (< fr. basque)

basc¹ (nume etnic) adj. m. s. m. pl. basci; adj. f. s. f. básca pl. básce

basc (persoana) s. m. adj. m. pl. basci; f. sg. básca g.d. art. báscei pl. básce

básca³ (limba) s. f. g.d. art. báscei

básca (limba) s. f. g.d. art. báscei

basc (k) adj. Din TZara Bascilor. Fr. basque. Der. basca s. f. (bereta). Sa spus inainte shi basca (< fr. basque) pentru „fusta lunga”; cuvintul a ieshit din uz o data cu moda. Acelashi lucru se poate spune despre baschina din fr. basquine.

BASC A adj. (cf. fr. basque): in sintagma limba basca (v.).

BÁSCA s. f. (cf. fr. basque): limba preistorica a vechilor iberi vorbita de basci in TZara Bascilor (la granitza dintre Frantza shi Spania in ambele partzi ale Pirineilor) aproape de un milion de oameni (dintre aceshtia peste 900 de mii sunt in Spania iar restul in Frantza) la care se adauga cateva mii in SUA. Cele mai vechi atestari de limba b. sunt unele toponimice din secolul al VIIIlea. Texte literare au aparut abia in secolul al XVIlea. Lucrarile de literatura din secolul al XIXlea dovedesc marea bogatzie a folclorului basc. Structura limbii b. este deosebita de aceea a limbilor indoeuropene: este o limba aglutinanta cu unele elemente flexionare shi polisintetice. Vocabularul limbii b. a suferit puternica influentza romanica germanica shi araba iar structura ei gramaticala este complicata (motiv pentru care se invatza foarte greu shi pentru care bascii sunt mandri).