opțiuni
  • info

18 definiții pentru basamac

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BASAMÁC, (2) basamace, s. n. 1. Rachiu (colorat) de calitate inferioară. 2. Sort de basamac (1). – Cf tc., sb. basamak „grad”.

basamac1 sn [At: ȘEZ. III, 65 / Pl: ~ace, (rar) ~uri / E: mg basszam a...] (Pop) 1 Rachiu de calitate inferioară (din spirt de cereale amestecat cu apă) Si: (pop) holercă, pocirlă, poșircă, tărâș. 2 (Fig) Lovitură puternică.

basamác2 sn [At: ENC. AGR. / Pl: ~ace / E: tc basamak] 1 Stâlp mic și gros întrebuințat la construirea coșarelor. 2 Treptele de la scară. 3 Scara de la casă.

basamác3 sn [At: DA / Pl: ~ace / E: nct] (Mol) 1-2 Căpiță mică (de păring sau) de fân.

basamác1 s.n. (pop.) 1 Rachiu (colorat) de calitate inferioară. 2 Fig. Lovitură puternică. • pl. -ce, -uri. /<tc., srb. basamak „grad”.

basamác2 s.n. (pop.) 1 Stîlp întrebuințat la construirea coșarelor. 2 Treaptă la scară. 3 Scară la o casă. • pl. -ce. /<tc. basamak.

BASAMÁC, basamace, s. n. Rachiu (colorat) de calitate inferioară. – Cf. tc., scr. basamak „grad”.

BASAMÁC s. n.. Rachiu de calitate inferioară, uneori colorat (făcut din spirt de cereale amestecat cu apă); holercă. Guri cu dinți negri se strîmbau spre dînșii, cerînd basamac. CAMILAR, N. II 321. A turnat la începutul ospățului basamac verde în pahare. PAS, Z. I 45. Uite așa umbla cu paiacele și cu basamacu-n cap, cînd fu la alegeri, de-a spart capu lui bietu Guță Băncuță. CARAGIALE, O. II 256.

BASAMÁC s. n. Rachiu (colorat) de calitate inferioară; holercă. – Comp. tc., sb. basamak „grad”.

BASAMÁC ~ce n. 1) Rachiu de calitate inferioară, obținut în condiții casnice. 2) la pl. Sorturi ale acestei băuturi. /<turc. basamak

basamac n. rachiu de bucate, ieftin și vătămător. [Probabil din înjurătura ungurească: bassama!].

basamác n., pl. e și urĭ (turc., sîrb. basamak, treaptă, grad, adică „rachiŭ de grad mic”). Rachiŭ prost, spirt cu apă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

basamác (pop.) s. n., (sorturi) pl. basamáce

basamác (sorturi) s. n., pl. basamáce

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BASAMÁC s. holercă, (reg.) trăscău.

BASAMAC s. holercă, (reg.) trăscău. (Un clondir de ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

basamác (basamáce), s. n. – Rachiu de prune de proastă calitate. Tc., sb. basamak „grad” (Scriban) se referă la gradarea scăzută a alcoolului conținut în băutură.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

basamac, s. n. sg. 1. rachiu colorat de calitate inferioară. 2. (deț.) deținut influent.

Intrare: basamac
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • basamac
  • basamacul
  • basamacu‑
plural
  • basamace
  • basamacele
genitiv-dativ singular
  • basamac
  • basamacului
plural
  • basamace
  • basamacelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

basamac, basamacesubstantiv neutru

  • 1. (numai) singular Rachiu (colorat) de calitate inferioară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: holercă rachiu trăscău
    • format_quote Guri cu dinți negri se strîmbau spre dînșii, cerînd basamac. CAMILAR, N. II 321. DLRLC
    • format_quote A turnat la începutul ospățului basamac verde în pahare. PAS, Z. I 45. DLRLC
    • format_quote Uite așa umbla cu patacele și cu basamacu-n cap, cînd fu la alegeri, de-a spart capu lui bietu Guță Băncuță. CARAGIALE, O. II 256. DLRLC
  • 2. Sort de basamac. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.