BARÓU barouri s. n. Organizatzie profesionala a avocatzilor. Din fr. barreau.

barou sn [At: DA / Pl: ~ri / E: fr barreau] Corp al avocatzilor organizat pe langa un tribunal sau o curte de apel.

baróu s.n. Corp al avocatzilor organizat pe linga un tribunal sau o curte de apel. ◆ Sediul acestui corp de avocatzi. • pl. uri. /<fr. barreau.

BARÓU barouri s. n. Corp al avocatzilor organizat pe langa un tribunal sau o curte de apel. Din fr. barreau.

BARÓU barouri s. n. (In vechea organizare judecatoreasca) Corpul organizat al avocatzilor dintrun judetz (pe linga fiecare tribunal); sediul localul in care este instalat. V. colegiu. Deshi inscris in baroul local nu profesa avocatura. BUJOR S. 158.

BARÓU barouri s. n. (In vechea organizare judecatoreasca) Corpul organizat al avocatzilor dintrun judetz; localul in care era instalat. V. colegiu. Fr. barreau.

BARÓU s.n. (In vechea organizare a justitziei) Corp constituit care ingloba totalitatea avocatzilor pledantzi dintrun judetz; colegiu al avocatzilor; sediul local al acestui corp. [Pl. uri. / < fr. barreau].

BARÓU s. n. organizatzie profesionala a avocatzilor dintro anumita unitate administrativteritoriala. (< fr. barreau)

BARÓU ~ri n. 1) Organizatzie profesionala a avocatzilor. 2) Sediul acestei organizatzii. /<fr. barreau

barou n. 1. ingradire rezervata advocatzilor pentru a pleda; 2. ordinul advocatzilor (= fr. barreau).

*baróŭ n. pl. ourĭ (fr. barreau bara mica). Ingraditura rezervata avocatzilor la judecata. Fig. Corpu avocatzilor.

baróu s. n. art. baróul; pl. baróuri

baróu s. n. art. baróul; pl. baróuri

baróu (baróuri) s. n. Colegiu breasla a avocatzilor. Fr. barreau.