zbirnii vb. IV. intr. 1 (despre insecte) A produce un zgomot vibrant continuu caracteristic zborului; a bizii a zumzai. ◊ Fig. (sugereaza ideea de iutzeala de rapiditate intro actziune) Femeia zbirnie la bucatarie. ♦ (despre obiecte care se deplaseaza se invirtesc) A produce un sunet prelung caracteristic (asemanator cu vibrarea unei coarde a unui fus a unui motor etc.). Privitzi acum la mashinile care zbirniie mereu (JEB.). ♦ Fig. (sugereaza ideea de efect maxim in desfashurarea unei actziuni a unui proces) Am trintit un reportaj pe trei coloane sa zbirniie (BAR.). ♦ Spec. (fam.; despre sonerii telefon etc.) A suna. Soneria zbirniie subtzirel shi repezit (CAZ.). 2 (despre vint) A shuiera a vijii. 3 Fig. (despre oameni) Ashi arata nemultzumirea murmurind; a bombani a cirti. Fata suparata a inceput sa trinteasca prin casa zbirniind. ♦ Ext. A blestema. 4 Fig. (despre cuvinte cintece glas) A produce vibratzii monotone (puternice stridente neplacute). Intrebarile urarile felicitarile zbirniiau in urechile tinarului (REBR.). ◊ Fig. Prin peretele de scinduri se auzea zbirniind restul familiei (GAL.). • prez.ind. zbirnii. shi zbirnai vb. IV. /zbirn + i.

bírniĭ V. zbirnii.

zbírniĭ a í v. intr. (vsl. *brĭnetĭ de unde shi rut. breniti pol. brnieć ceh. brnĕti a bizii a zbirnii. [Bern. 1 95]. Cp. shi cu birciĭ). Fac zbirn vorbind de insectele marĭ de coarde maĭ groase intinse sh. a. Telefoanele zbirniĭe tziriĭe (suna) mereŭ. Fig. Atzĭ zbirnii urechile a fi bolnav de urechĭ a tzi se parea k tot auzĭ zbirn (V. tziuĭ). V. tr. Fac sa zbirniĭe: baĭetziĭ ishĭ zbirniĭaŭ zmeĭele. Rar shi birniĭ. V. vibrez biziĭ.