3 definiții pentru bancagiu
Explicative DEX
bancagíu s.m. (fam.) Persoană care spune bancuri. pl. -gii. /banc2 + -agiu.
bancagíu s. m. Persoană care face bancuri ◊ „Se pare că și-au luat zborul și realitățile lor purtătoare, anume pontoșii, bancagiii, oamenii-banc, vectorii așa zisului haz de necaz.” D. 136/95 p. 7 (din banc + -agiu)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Argou
bancagiu, bancagii, s. m. persoană care spune întruna glume spre amuzamentul anturajului său.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: bancagiu
bancagiu substantiv masculin
| substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)