4 definiții pentru baltagiu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
baltagiú sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 92 / Pl: ~ii / E: tc bâltay] (Înv) 1 Soldat (pionier) care servea în garda seraiului. 2 (Îc) -agi-baș(ă) Căpitan de baltagii (1).
baltagíu s.m. (în trecut) Soldat care era înarmat cu baltage. • pl. -gii./<tc. baltaci.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
baltagíŭ m. (turc. baltağy). Vechĭ. Soldat armat cu baltag.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
baltagíu, baltagíi, s.m. (înv.) soldat pionier, înarmat cu un baltag, din garda saraiului.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: baltagiu
baltagiu substantiv masculin
| substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)