3 definiții pentru balastru
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
balástru s.n. (mat.) Compas folosit la trasarea de cercuri mari, format dintr-un braț cu manșon la partea superioară, de care este legat un al doilea braț care se arcuiește și poartă un creion. • /<germ. Balaster.
BALÁSTRU s. n. compas dintr-un braț, cu manșon la partea superioară, de care este legat un al doilea braț care se arcuiește și poartă un creion, la trasarea de cercuri mari.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
balástru s. n., pl. balástre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: balastru
balastru substantiv neutru
| substantiv neutru (N37) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)