7 definitzii pentru balalau (s.m.)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
BALALẮU adj. (Reg.) Care se balabaneshte (1). ♦ (Substantivat m.) Om moale prost neghiob. Balalai + suf. au.
balalau1 sm [At: PASHCA GL. / Pl: ~laie / E: nct] (Reg) Mancare facuta din mamaliga unt shi branza.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
balalau2 ~aie [At: CREANGA P. 322 / Pl: ~ai ~laie / E: balalai + au] (Reg) 13 a Balabanit2 (13). 45 smf Prostanac care umbla cu mainile balabanind. 6 sn Varianta a jocului baza.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
BALALẮU adj. invar. (Reg.) Care se balabaneshte (1). ♦ (Substantivat m.) Om moale prost neghiob. Balalai + suf. au.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de paula
- actziuni
balalau n. shi a. 1. bananaitul clopotelor; 2. shovaind: cu capul balalau intr’o parte CR.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
!balalắu (reg.) adj. m. s. m.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
Dictzionare de argou
Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.
balalau balalai s. m. (detz.) persoana cu dereglari psihice; tzicnit smintit
- sursa: Argou (2007)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
balalau, balalaisubstantiv masculin
- 1. Om moale prost neghiob. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- Balalai + sufix au. DEX '98 DEX '09