bajocián, -ă s.n., adj. (geol.) 1 s.n. Etajul inferior al jurasicului mediu. 2 adj. Care aparține bajocianului, specific bajocianului; care se referă la această perioadă. 3 s.n. Serie de straturi geologice din bajocian. • sil. -ci-an. pl. -ieni, -iene. /<fr. bajocien; cf. nm. pr. Bayeux, oraș în N Franței.

BAJOCIÁN s.n. (Geol.) Etaj inferior al jurasicului mediu. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ci-an. / < fr. bajocien].

BAJOCIÁN, -Ă adj., s. n. (din) etajul inferior al jurasicului mediu. (< fr. bajocien)

bajocián¹ (-ci-an) adj. m., pl. bajociéni (-ci-eni); f. bajociánă, pl. bajociéne

bajocián² (-ci-an) s. n.

bajocián adj. m. (sil. -ci-an), pl. bajociéni, (sil. -ci-eni); f. sg. bajociánă, pl. bajociéne

bajocián s. n. (sil. -ci-an)

BAJOCIÁN (< localit. Bajocasses, Franța), etaj mijlociu al Jurasicului (Dogger), caracterizat de zona cu oolite feruginoase albe, gălbui sau brune și din punct de vedere paleontologic prin amoniții Stephanoceras humphresianum și Parkisonia parkinsoni, precum și de belemnitul Megatheutis giganteus.