bainmarie [benma’ri] s.n. (culin.) Mod de a fierbe un aliment (incet pentru a nu se prinde pentru a se coagula lent etc.) prin ashezarea recipientului in care se afla alimentul respectiv in apa care fierbe intrun alt recipient pus direct pe flacara. Crema se prepara la bainmarie. ◆ Ext. Apa clocotita in care se fierb in recipiente alimente. Scufunda borcanele cu muraturi in bainmarie. • /<fr. bainmarie „baia Mariei” sora a lui Moise careia i se atribuie lucrari de alchimie.

BAINMARIE /benmarí/ s. n. Fel de a fierbe ori de a coace ushor un aliment un corp constand in a plasa recipientul in care este contzinut in apa ce se incalzeshte direct. (< fr. bainmarie)

BAINMARIE BENMARÍ/ s. n. fel de a fierbe ori de a coace ushor un aliment un corp constand in a plasa recipientul in care este contzinut in apa ce se incalzeshte direct. (< fr. bainmarie)

bainmarie (fr.) [pron. bẽmarí] (rie) s. n.