9 definitzii pentru baiguiala
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
BAIGUIÁLA baiguieli s. f. Faptul de a (se) baigui; exprimare fara shir incurcata. [Pr.: guia] Baigui + suf. eala.
BAIGUIÁLA baiguieli s. f. Faptul de a (se) baigui; exprimare fara shir incurcata. [Pr.: guia] Baigui + suf. eala.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de paula
- actziuni
baiguiala sf [At: ALECSANDRI ap. TDRG / V: (reg) bui~ bul~ ~ueala / Pl: ~ieli (reg) ~iele / E: baigui + iala] 1 Vorba fara rost fara temei Si: aberatzie baiguire (1) divagatzie ineptzie. 2 (Mai ales la bolnavi) Delirare. 3 (Rar) Zapaceala.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
BAIGUIÁLA baiguieli s. f. Faptul de a (se) baigui; vorbe fara shir fara intzeles.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
BIIGUIÁLA biiguieli s. f. Faptul de a biigui; vorba fara shir fara intzeles. Valuri de ineptzii shi de biiguieli bolnave inshirate in versuri shi in proza. VLAHUTZA la TDRG. «Am amat» in loc de «am iubit» este o biiguiala ridicola. ALECSANDRI la TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
baiguiála s. f. g.d. art. baiguiélii; pl. baiguiéli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
baiguiála s. f. g.d. art. baiguiélii; pl. baiguiéli
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
biiguiala pl. biiguieli
- sursa: MDO (1953)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
BAIGUIÁLA s. v. aiurare aiureala delir delirare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
biiguiala s. v. AIURARE. AIUREALA. DELIR. DELIRARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv feminin (F58) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
baiguiala, baiguielisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) baigui; exprimare fara shir incurcata. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Valuri de ineptzii shi de biiguieli bolnave inshirate in versuri shi in proza. VLAHUTZA la TDRG. DLRLC
- «Am amat» in loc de «am iubit» este o biiguiala ridicola. ALECSANDRI la TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- Baigui + sufix eala. DEX '98 DEX '09