BAI, baiuri, s. n. (Reg.) Necaz, încurcătură, supărare, belea, bucluc. ◊ Expr. Nu-i (niciun) bai (că...) sau de asta nu (mi)-i bai = nu face nimic, nu este nicio pagubă. – Din magh. baj.

bái¹ sn [At: (a. 1767) IORGA, S. D. XIII, 266 / V: ~u / Pl: ~uri / E: mg baj] (Reg) 1 Necaz. 2 Grijă. 3 (Îe) N-are ~ (de) Este indiferent. 4 (Îe) Nu-i (nici un) ~ (că...) sau de asta nu (mi-i) ~ Nu face nimic. 5 (Îe) A avea -ul (cuiva) A băga în seamă pe cineva. 6 Lucru. 7 (Îe) A avea ~ cu... A avea greutăți cu... 8 (Îe) A avea ~ cu (cineva) A avea o afacere cu cineva. 9 (Îae) A avea de furcă cu cineva. 10 (Îe) Ce-i -ul? Ce este? 11 Durere. 12 Boală. 13 (Îe) Am – cu... Mă doare (ceva). 14 (Îe) Ce ~ ai? Ce-ți lipsește?. 15 (Îe) -ul cela sau cel rău Epilepsie. 16 Vină. 17 (Îe) A nu-i da – A nu învinovăți.

bái² i [At: NEGRUZZI, S. III, 21 / V: -io, ~iu / E: ba + io (eu)] (Reg) 1 Nicidecum. 2 (Îe) A zice ~ A se împotrivi 3 (Îae) A refuza.

bai¹ interj. (reg.) Nicidecum. ◇ Expr. A zice bai = a) a se împotrivi; b) a refuza. • și báio, báiu interj. /ba + io „eu”.

bai² s.n. 1 (fam.) Necaz, încurcătură, supărare; belea, bucluc. ◇ Expr. Nu-i (nici un) bai (că...) sau de asta nu (mi)-i bai = nu face nimic, nu e nici o pagubă. N-are bai (de...) = este indiferent. A avea baiul (cuiva) = a băga în seamă pe cineva. A avea baiul cu... = a avea greutăți cu... A avea bai cu cineva = a) a avea o afacere cu cineva; b) a avea de furcă cu cineva. Ce-i baiul? = ce este? Am bai cu...= mă doare (ceva). Ce bai ai? = ce-ți lipsește? Baiul cela (sau cel rău) = epilepsie. 2 (reg.) Vină. ◇ Expr. A (nu) da bai (cuiva) = a (nu) învinovăți (pe cineva). • pl. -uri. și (reg.) báiu s.n. /<magh. baj.

BAI, baiuri, s. n. (Reg.) Necaz, încurcătură, supărare, belea, bucluc. ◊ Expr. Nu-i (nici un) bai (că...) sau de asta nu (mi)-i bai = nu face nimic, nu este nici o pagubă. – Din magh. baj.

BAI, baiuri, s. n. (Mai ales în Transilv.) 1. Necaz, supărare, încurcătură, bucluc; rău. Asta-i baiul, că-i frumos pe afară și-nlăuntru jale. DAVIDOGLU, M. 8. Aoleo, măi hoț de dor, N-am topor să te omor, Nici secure să te tai, Să nu mai am nici un bai. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 93. ◊ Expr. Nu-i (nici un) bai (că...) sau de asta nu-i (sau nu mi-i) bai = nu face nimic, nu-mi pasă, nu e nici o pagubă. 2. (Ironic, în expr.) A da bai (cuiva) = a face vinovat (pe cineva de ceva). De frumoasă, nu-i dau bai, Că-i cu dinții ca la cai, De-o sută cinzeci de ai, Nu poate roade mălai. MARIAN, S. 24.

BAI, baiuri, s. n. (Reg.) Necaz, încurcătură, bucluc. ◊ Expr. Nu-i (nici un) bai (că...) sau de asta nu (mi)-i bai = nu face nimic, nu este nici o pagubă. – Magh. baj.

1) baĭ n., pl. urĭ (ung. baj). Trans. Suferință, supărare. Nu-ĭ baĭ, nu e nicĭ o supărare, nicĭ un regret, se poate face.

2) baĭ interj. Rar. Ba, nu.

báiu¹ sn vz bai¹

báiu² i vz bai²

bai (reg.) s. n., pl. báiuri

bai s. n., pl. báiuri

BAI s. – v. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare.

bai s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE.

bái, (báiuri), s. n. – Necaz, supărare, belea, grijă. Mag. baj, care la rîndul său provine din sl. boj „calamitate”, ca și sb., cr., slov., ceh., rut., rus. boj „război”, cf. (ră)zboi (Cihac,II, 478; Gáldi, Dict., 103). – Miklosich, Lexicon, 35 îl deriva direct din sl., ceea ce pare mai puțin probabil. Se folosește numai în Trans., dar circulația sa este mai mare; alături de el, a băilui „a se îngriji de ceva” (< mag. bajlodni) este puțin folosit.

bái, baiuri, s.n. – (reg.) Necaz, supărare: „Lasă, nu-i bai, mândrior, / Că m-ai lăsat să trag dor” (Papahagi, 1925: 197); „Nu te bucura de baiul altuia” (Lenghel, 1979: 214). ♦ (med.) Baiul cel mare, baiu cel rău = epilepsie; beteșâg (ALRRM, 1969: 167). – Din magh. baj „necaz” (< sl. boj „calamitate”) (DER, DEX, DLRM, Scriban, Cihac, MDA).

bái, -uri, s.n. – Necaz, supărare: „Lasă, nu-i bai, mândrior, / Că m-ai lăsat să trag dor” (Papahagi 1925: 197); „Nu te bucura de baiul altuia” (Lenghel 1979: 214). ♦ (med.) Baiul cel mare, baiu cel rău = epilepsie; beteșâg (ALR 1969: 167). – Din magh. baj „necaz” (< sl. boj „calamitate”).

LI BAI (LI TAIBO, LI TAI-PE) (701-762), poet chinez din timpul dinastiei Tang. Considerat unul dintre principalii reprezentanți ai liricii chineze. Spirit neconformist, supranumit de contemporani „nemuritorul coborât din cer”. Cântăreț delicat al naturii, al dragostei și al vinului, critic al moravurilor nobilimii, a alternat atitudinea euforică și cea elegiacă în versuri simple și sugestive, amintind de poezia populară, în imagini de o rară plasticitate și armonie.