BAGÁ s. f. Material obținut din carapacea broaștelor țestoase, utilizat pentru fabricarea de piepteni, brățări, tabachere etc. – Din tc. bağa.

bagá sf [At: ODOBESCU, S. I, 451 / Pl: ~le / E: tc bagha] 1 Carapace de broască țestoasă. 2 Material cornos provenit din baga (1), din care se fabrică piepteni, brățări, tabachere etc.

bagá s.f. (ind.) Materie cornoasă, obținută prin prelucrarea carapacei broaștelor-țestoase, folosită pentru fabricarea de piepteni, brățări, tabachere, pentru ornamentarea mobilei etc. • pl. -ale. /<tc. baga.

BAGÁ s. f. Carapace de broască țestoasă prelucrată pentru fabricarea de piepteni, brățări, tabachere etc. – Din tc. bağa.

BAGÁ s. f. Carapacea broaștei țestoase (din care se fabrică piepteni, brățări, tabachere, plăsele etc). Mîinile-i albe și slabe netezesc inconștient penele de struț ale unui evantai cu plăsele de baga. VLAHUȚĂ, O. A. III 7.

BAGÁ s. f. Materie obținută din carapacea broaștelor țestoase, din care se fabrică diferite obiecte de uz comun, ca: piepteni, brățări, tabachere etc. – Tc. bagha.

BAGÁ f. Material obținut din carapacea broaștelor-țestoase și folosit la confecționarea pieptenilor, brățărilor, mânerelor, tabacherelor. Ochelari de ~. [Art. bagaua; G.-D. bagalei] /<turc. bağa

bagà f. materie făcută din solzii broaștelor țestoase: dintr’însa se fabrică piepteni, tabachere, nasturi, etc.: unelte în fildeș, în sidef, în baga OD. [Turc: BAGÁ, solz de țestoasă].

bagá f. (turc. bagha). Solzi (țest) de broască țestoasă, din care se fac peptenĭ, tabacherĭ, plăsele ș.a.

bagá s. f., art. bagáua, g.-d. art. bagálei

bagá s. f., art. bagáua