BACTERIOSTÁTIC, -Ă, bacteriostatici, -ce, adj., s. n. (Substanță, agent) care oprește dezvoltarea bacteriilor. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériostatique.

bacteriostátic, ~ă sn, a [At: DN³ / P: ~ri-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr bactériostatique] 1-2 (Substanță) care împiedică dezvoltarea bacteriilor.

bacteriostátic, -ă adj., s.n. (farm.) (Medicament, substanță) care împiedică dezvoltarea bacteriilor. • sil. -ri-o-. pl. -ci, -ce. /<fr. bactériostatique.

BACTERIOSTÁTIC, -Ă, bacteriostatici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care poate opri dezvoltarea bacteriilor. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériostatique.

BACTERIOSTÁTIC, -Ă adj., s.n. (Substanță) care împiedică dezvoltarea bacteriilor. [< fr. bactériostatique].

BACTERIOSTÁTIC, -Ă adj., s. n. (medicament) care împiedică dezvoltarea bacteriilor. (< fr. bactériostatique)

BACTERIOSTÁTIC ~că (~ci, ~ce) și substantival (despre substanțe, factori etc.) Care împiedică dezvoltarea bacteriilor. Mediu ~. [Sil. -ri-o-] /<fr. bactériostatique

!bacteriostátic² (-ri-os-ta-/-o-sta-) s. n., pl. bacteriostátice

bacteriostátic s. n. (sil. -ri-o-; mf. -sta-), pl. bacteriostátice

BACTERIO- „bacterii, bacterian”. ◊ gr. bakterion „bastonaș” > fr. bacterio-, engl. id., germ. bakterio- > rom. bacterio-. □ ~cit (v. -cit), s. n., hematie alungită în formă de bacil; ~clorofilă (v. cloro-, v. -fil₂), s. f., pigment existent în cromatoforii bacteriilor fototrofe; ~colie (v. -colie₁), s. f., prezența germenilor bacterieni în fiere; ~fag (v. -fag), s. m., microorganism care distruge bacteriile; ~fagie (v. -fagie), s. f., distrugere a bacteriilor de către bacteriofagi; ~fagoterapie (v. fago-, v. -terapie), s. f., tratament al unei infecții prin administrarea bacteriofagilor specifici; ~genic (v. -genic), adj., care este generat de bacterii; ~litic (v. -litic₂), adj., care produce bacterioliză; ~liză (v. -liză), s. f., proces de dezintegrare a bacteriilor sub acțiunea agenților chimici; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în bacteriologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul bacteriilor; sin. microfitologie (2); ~metrie (v. -metrie₁), s. f., metodă de analiză a unui mediu bacterian; ~pexie (v. -pexie), s. f., fixare a bacteriilor de către histiocite; ~riză (v. -riză₁), s. f., simbioză între rădăcinile unor leguminoase și bacteriile fixatoare de azot; ~scopie (v. -scopie), s. f., examen al unui preparat microscopic în vederea depistării bacteriilor; ~static (v. -static), adj., s. n., (substanță) care oprește înmulțirea bacteriilor; ~stază (v. -stază), s. f., acțiunea de inhibare a multiplicării bacteriilor; ~terapie (v. -terapie), s. f., metodă de tratament care utilizează ca medicamente microbi capabili să distrugă germenii patogeni; ~toxemie (v. tox/o-, v. -emie), s. f., intoxicație generală produsă de toxinele bacteriilor; ~trop (v. -trop), adj., (despre substanțe chimice) cu afinitate pentru bacterii.