așezământ sn [At: N. COSTIN, ap. TDRG / Pl: ~minte, (înv) ~uri / E: așeza + -ământ] 1 (Înv) Descălecare Cf așeza (26-27). 2 (Înv) Colonizare. 3 (Înv) Așezare (20). 4 (Înv; îs) ~ul unei fraze Construcția gramaticală a unei fraze. 5 (Înv; îs) ~ul soldaților Cantonament Cf așeza (26-27). 6 (Înv; îs) ~ul unui lagăr Campamentul unui lagăr. 7 (Înv) Așezare (26-27) omenească Vz siliște Cf așeza (26-27). 8 (Îvp; îe) A se pune cu ~ A se pune cu temei undeva. 9 (Înv) Amplasament. 10 (Înv; d. stele) Poziția pe bolta cerească. 11 (Înv) Topografia unui loc. 12 (Îvr) Temperatura aerului. 13 (Înv) Așezare (2). 14 (Înv) Repartiția și fixarea impozitelor Si: (Înv) așezare (8), așezământar, cislă, cisluire Cf așeza (54). 15 (Înv) Potolirea unei răscoale, unei agitații, unui zbucium etc. 16 (Înv) Stare de odihnă Cf așezare (11). 17 (Înv; șîs) -ul păcii încheiere a unei păci Cf așeza (49-50). 18 (Înv) învoială Si: (reg) așezălaș, (înv) așezare (16), așezătură (2) Cf așeza (63). 19 (Înv) Tranzacție politică. 20 (Pop; spc) Învoială (definitivă) pentru o căsătorie, făcută de regulă cu ginerele Cf așeza (67) Vz așezare (18). 21 (Înv; îlav) Cu ~ Cu temei. 22 (Înv) Dispoziție dată de un domnitor, de un împărat etc. Cf așeza (54). 23 (Înv; șîs -ul organic) Regulament. 24 (Înv; îs) Vechiul ~ Vechiul Testament. 25 (Înv; îs) ~ul cel Nou Noul Testament. 26 Instituție publică Si: (iuz) stabiliment. 27 Fundație. 28 (Îs) ~ cultural (sau de cultură) Fundație culturală Si: (înv) așezare (24).

AȘEZĂMẤNT, așezăminte, s. n. 1. (În expr.) Așezământ cultural (sau de cultură, adesea eliptic) = instituție care duce o acțiune organizată de propagare a culturii în mase. 2. (Rar, la pl.) Așezări omenești. 3. (Înv.) Nume dat Vechiului și Noului Testament. – Din așeza + suf. -(ă)mânt.

AȘEZĂMÂNT ~ínte f. Instituție creată pentru o activitate de interes obștesc. ◊ ~ cultural instituție pentru propagarea științei și culturii. /a așeza + suf. ~[ă]mânt

așezământ n. 1. stabiliment, instituțiune; 2. dispozițiune, înțelegere, tocmeală; 3. statut; 4. Tr. (de nuntă) logodnă.

AȘEZĂMÎ́NT, așezăminte, s. n. 1. (Determinat prin «cultural» sau «de cultură») Instituție care duce o acțiune organizată de ridicare a nivelului cultural aii maselor, de propagare a culturii în mase. Crearea unei cinematografii, lărgirea rețelei de cămine culturale sătești, cluburi, colțuri roșii, biblioteci, construirea de așezăminte de cultură de mari proporții – «Casa Scinteii», Centrul cinematografic, noul Teatru muzical din București, Casa radiodifuziunii – iată aspecte ale multilateralei activități cultural-educative desfășurate de statul de democrație populară. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 675. 2. (Neobișnuit, la pl.) Așezări omenești. Vor fi descrise... unele vechi siliști sau așezăminte de sale și tîrguri părăsite. ODOBESCU, S. II 165.

așezămînt n., pl. inte (d. așez). Vechĭ. Așezare. Loc de așezare. Situațiune (a locurilor). Înțelegere, învoĭală. Azĭ. Stabiliment. Instituțiune: așezăminte de cultură.

așezămấnt s. n., pl. așezămínte

așezământ s. n., pl. așezămínte

AȘEZĂMÂNT s. v. fundație.

AȘEZĂMÂNT s. v. acord, amplasament, aranjament, astâmpăr, așezare, calm, combinație, contract, convenție, descălecare, dispoziție, hotărâre, instituție, întocmire, înțelegere, învoială, învoire, legământ, liniște, loc, logodnă, odihnă, ordin, organizare, orânduială, orânduire, pace, pact, poruncă, poziție, repaus, rânduială, temperatură, tihnă, tranzacție, unitate.

AȘEZĂMÎNT s. fundație, (ieșit din uz) stabiliment, (înv.) așezare, tocmeală. (Un ~ cultural.)

așezămînt s. v. ACORD. ARANJAMENT. ASTÎMPĂR. AȘEZARE. CALM. COMBINAȚIE. CONTRACT. CONVENȚIE. DESCĂLECARE. DISPOZIȚIE. HOTĂRÎRE. INSTITUȚIE. ÎNTOCMIRE. ÎNȚELEGERE. ÎNVOIALĂ. ÎNVOIRE. LEGĂMÎNT. LINIȘTE. LOC. LOGODNĂ. ODIHNĂ. ORDIN. ORGANIZARE. ORÎNDUIALĂ. ORÎNDUIRE. PACE. PACT. PORUNCĂ. POZIȚIE. REPAUS. RÎNDUIALĂ. TEMPERATURĂ. TIHNĂ. TRANZACȚIE. UNITATE.

așezămấnt, așezământuri, (aședzământ), s.n. – 1. Locuință stabilă (Papahagi, 1925). 2. Casă, gospodărie, așezare: „De-oi trăi și n-am ticneală / Nici aședzământ în țară...” (Papahagi, 1925: 205). – Din așeza + suf. -(ă)mânt (Scriban, DLRM, MDA).

așezămấnt, -uri, (aședzământ), s.n. – 1. Locuință stabilă (Papahagi 1925). 2. Casă, gospodărie, așezare: „De-oi trăi și n-am ticneală / Nici aședzământ în țară...” (Papahagi 1925: 205). – Din așeza + (ă)mânt.