AZTÉC A azteci ce s. m. shi f. adj. 1. S. m. shi f. Persoana care facea parte dintro uniune de triburi amerindiene care au trait in regiunea centrala a statului Mexic. 2. Adj. Care apartzine aztecilor (1) privitor la azteci. Din fr. Aztèque.

aztec ~a [At: BOGZA C. O. 47 / Pl: ~eci ~ece / E: fr aztèque] 12 smf a (Persoana) care apartzine populatziei autohtone a Mexicului. 3 a Referitor la azteci (1). 4 a Specific aztecilor (1). 5 a De azteci (1).

AZTÉC A azteci ce s. m. shi f. 1. S. m. shi f. Persoana care facea parte dintro uniune de triburi amerindiene care au trait in Mexic. 2. Adj. Care apartzine aztecilor (1) privitor la azteci. Din fr. Aztèque.

AZTÉC A I. adj. s. m. f. (amerindian) care face parte dintro uniune de triburi din regiunea centrala a Mexicului. ◊ (s. n.) dialect vorbit de azteci. II. adj. care apartzine aztecilor. ♦ arta ~a = arta precolumbiana. (< fr. aztèque)

Azteci pl. numele unui popor foarte civilizat care locuia in Mexic la sosirea lui Fernan Cortez.

aztéc adj. m. s. m. pl. aztéci; adj. f. s. f. azték pl. aztéce

aztéc s. m. adj. m. pl. aztéci; f. sg. azték g.d. art. aztécei pl. aztéce

AZTÉC A (< fr. {i}) s. m. shi f. adj. 1. S. m. shi f. (La pl.) Triburi amerindiene din reg. centrala a statului Mexic din familia de limbi utoazteca. A. una dintre ramurile populatziei cicimecilor au coborit stepele nordice ale Mexicului precolumbian shi au cucerit shi supus terit. ale triburilor invecinate (toltecii mixtecii huaxtecii olmecii shi zapotecii) intemeind o vasta stapinire in reg. Americii Centrale. Intre 1325 shi 1370 au ocupat ins. din L. Texcoco unde shiau fondat capitala statului Tenochtitlán (astazi Ciudad de Mexico) dind nashtere unei stralucitoare civilizatzii careia iau pus capat conchistadorii spanioli condushi de Hernán Cortés (15191521). ♦ Persoana care face parte din aceasta populatzie. 2. Adj. Care apartzine a (1) privitor la a. ♦ Arta a. v. arta precolumbiana.