4 definiții pentru ava
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
avá s. m. – (Înv.) Părinte; titlu onorific al membrilor clerului monastic. Ngr. ἀββᾶς (sec. XVII). Cuvînt cult, nu pare să fi avut circulație populară.
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
áva subst. invar. Apelativ cu care se adresează între ei călugării ortodocși. [Var.: ávva, ábba subst. invar.] – Din ebr. ab, abba „părinte”.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ábba subst. invar. v. ava.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ávva subst. invar. v. ava.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: ava
- pronunție: ava, ava
| substantiv masculin (M999) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
| — |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
avasubstantiv masculin invariabil
- 1. Părinte; titlu onorific al membrilor clerului monastic. DER
- 1.1. Apelativ cu care se adresează între ei călugării ortodocși. D.Religios
-
etimologie:
- (1.) ab, abba D.Religios
- ἀββᾶς (secolul XVII). Cuvânt cult, nu pare să fi avut circulație populară. DER
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.