AUTOSÉRVICE autoserviceuri s. n. Service pentru autovehicule. [Pr.: autoservis] Din engl. autoservice.

autosérvice sn [At: DN³ / P: autoservis / Pl: ~uri / E: eg autoservice] 1 Statzie de intretzinere a autovehiculelor. 2 Service pentru autovehicule.

AUTOSÉRVICE s. n. Service pentru autovehicule. [Pr.: autoservis] Din engl. autoservice.

AUTOSERVICE SÉRVIS/ s. n. statzie de intretzinere a autovehiculelor. (< engl. autoservice)

autoservice s. n. adj. (anglicism) Statzie de intretzinere a autovehiculelor ◊ „[...] unitatzile autoservice au fost dotate cu numeroase mashini utilaje shi instalatzii de inalta tehnicitate: compresmetre instalatzii pentru verificarea directziei.” R.l. 29 I 77 p. 5 ◊ „In orashul Tulcea se construieshte o statzie autoservice [...]” R.l. 11 V 79 p. 5 [pron. autosérvis] (din engl. autoservice; M. Gheorghiu in LR 2/68 p. 131 M. Avram in SCL 3/72 p. 290; DN3 DEXS)

AUTOSERVICE [pr.: autosérvis] n. Statzie de intretzinere (shi reparare) a autoturismelor. /Cuv. engl.

AUTOSERVICE s.n. (Anglicism) Statzie de intretzinere a autoturismelor. [Var. service s.n. / < engl. autoservice].

SÉRVICE s.n. v. autoservice.

!autosérvice (angl.) [ce pron. s] (au) s. n. art. autosérviceul; pl. autosérviceuri