2 definiții pentru autodafeu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
autodaféu sn vz autodafe
autodafeu n. 1. execuțiunea unui eretic, osândit de Inchizițiune a fi ars de viu; 2. fig. distrugere prin foc.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: autodafeu
autodafeu substantiv neutru
| substantiv neutru (N52) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)