AUTOCRÍTICA s. f. Metoda de baza in actziunea de educare a membrilor partidului de tip nou shi a oamenilor muncii constind in privirea critica a propriei activitatzi in dezvaluirea shi recunoashterea in mod deschis shi cinstit a propriilor lipsuri shi gresheli in descoperirea cauzelor care leau provocat shi a mijloacelor de lichidare a lor. Cred tovarashi k avem nevoie de autocritica asha cum avem nevoie de aer de apa. Cred k fara ea fara autocritica partidul nostru nar putea sa mearga inainte nar putea sa dea la iveala racilele noastre nar putea sa lichideze lipsurile noastre. STALIN O. XI 32. Leninismul invatza partidele comuniste sa foloseasca cu curaj critica shi autocritica semn al fortzei shi maturitatzii lor. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 601. Drumul catre o shtiintza noua este de neconceput fara o critica shi autocritica adinca shi principiala fara discutarea tuturor problemelor legate de creatzia shtiintzifica de orientarea filozofica in shtiintza. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 342 5/3.

AUTOCRÍTICA s. f. Metoda de baza in actziunea de educare a membrilor partidelor marxistleniniste shi a oamenilor muncii constand in privirea critica a propriei activitatzi in dezvaluirea shi recunoashterea in mod deschis shi cinstit a propriilor lipsuri shi gresheli in descoperirea cauzelor care leau provocat shi a mijloacelor de lichidare a lor. Din auto¹ + critica.

AUTOCRÍTICA s.f. Metoda de educare constand in privirea critica a propriei activitatzi in dezvaluirea shi recunoashterea deschisa a propriilor lipsuri shi gresheli in descoperirea cauzelor care leau provocat shi a mijloacelor de lichidare a lor. [Pron. au. / < fr. autocritique].

AUTOCRÍTICA ~ci f. Analiza critica a propriei activitatzi. /<fr. autocritique

autocrític ~a [At: D. ZAMFIRESCU R. 246 / P: au~ / Pl: ~ici ~ice / E: auto¹ + critic] 1 sf Critica a propriei persoane. 2 sf Metoda de educare comunista shi de imbunatatzire a activitatzii constand in critica propriei activitatzi sau a propriei comportari in recunoashterea sincera a greshelilor shi lipsurilor aratand cauzele shi modalitatzile de indreptare. 34 a De autocritica (12). 56 a Privitor la autocritica (12). 7 a Stabilit prin autocritica (2). 8 a Patruns de spirit autocritic (2).

AUTOCRÍTIC A autocritici ce s. f. adj. 1. S. f. Analiza critica a activitatzii shi comportarii proprii care constituie o metoda de baza in actziunea de imbunatatzire a muncii shi de educare comunista a oamenilor muncii. 2. Adj. Facut pe baza de autocritica patruns de spiritul autocriticii; de autocritica. [Pr.: au] Auto¹ + critic(a) (sensul 1 dupa rus. samokritika).

autocrítica (autocri) s. f. g.d. art. autocríticii; (observatzii) pl. autocrítici

autocrítica s. f. (sil. autocri) → critica

autocritica