7 definiții pentru autoacuza
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AUTOACUZÁ, autoacúz, vb. I. Refl. A se acuza singur. [Pr.: a-u-to-a-] – Din fr. autoaccuser.
AUTOACUZÁ, autoacúz, vb. I. Refl. A se acuza singur. [Pr.: a-u-to-a-] – Din fr. autoaccuser.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
autoacuza vr [At: DN3 / P: a-u-to-a~ / Pzi: ~cuz / E: auto1- + acuza] A se acuza.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUTOACUZÁ vb. I. refl. A se acuza pe sine însuși. [Et. incertă].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AUTOACUZÁ vb. refl. a se acuza singur. (< fr. autoaccuser)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
autoacuzá vb. refl. I A se acuza pe sine însuși ◊ „R. s-a declarat gata să se autoacuze.” Sc. 7 X 66 p. 6 (din auto1- + acuza; DN3, DEX-S)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
*autoacuzá (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se autoacúză
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
autoacuzá vb. (sil. a-u-to-a- ) → acuza
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: a-u-
| verb (V1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
autoacuza, autoacuzverb
- 1. A se acuza singur. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- autoaccuser DEX '09 DEX '98 MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.