ÁUTO³ s. n., adj. invar. 1. S. n. (Fam.) Automobil. 2. Adj. invar. Care se efectuează cu ajutorul unui automobil, care privește automobilele. [Pr.: a-u-] – Din fr. auto.

auto³ [At: DA / P: a-u~ și (înv) au~ / E: fr auto] 1 sn (Frî; fam) Automobil (1). 2 ain (D. tracțiune) Automat. 3 ain (D. transport) Efectuat cu un vehicul cu tracțiune mecanică. modificată

AUTO² 1. S. n. (Fam.) Automobil. 2. Element de compunere însemnând „automobil”, „automat” și care servește la formarea unor substantive. 3. Adj. invar. Care se efectuează cu ajutorul unui automobil, care privește automobilele. [Pr.: a-u-] – Din fr. auto.

ÁUTO³ adj. invar. (Despre tracțiune, transporturi etc.) Care se efectuează cu ajutorul unui automobil, al unui autocamion etc. [Organizațiile de partid] sînt chemate să desfășoare o susținută activitate politică și organizatorică pentru intensificarea întrecerii socialiste în rîndurile personalului ceferist, al celui din unitățile navigației civile și al transportului auto. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2685. ◊ (Eliptic) De automobile, care se referă la (mecanica de) autovehicule. Școala de ofițeri tehnică auto. Pronunțat: a-u-.

AUTO³ adj. invar. (Despre transporturi) Care se efectuează cu ajutorul unui automobil. [Pr.: a-u-] – După fr. auto.

ÁUTO³ s.n. (Fam.) Automobil. // adj. invar. (Despre transporturi, tracțiune etc.) Făcut cu un autovehicul. ♦ De automobil. [Pron. a-u-. / cf. fr., it., germ. auto].

ÁUTO² I. s. n. automobil. II. adj. inv. (despre transporturi, tracțiune) făcut cu un autovehicul; de automobil. (< fr., germ. auto)

auto³ adj. inv. De automobil ◊ „Firmele auto își desfășoară activitatea sub laitmotivul: «Ne așteaptă o toamnă dificilă».” Sc. 25 VII 74 p. 6. ◊ „La Secțiunea financiară a sectorului IV din Capitală, la ghișeul auto, cu o cerere de radiere-înscriere autoturism [...]” R.l. 6 V 78 p. 5; v. și minimașină (electronică) (1968), autobalsam, beton-auto, controlor-încercător, desfacere-transport (din fr., it., germ. auto; DEX, DN3)

ÁUTO adj. invar. Care ține de automobil; propriu automobilului. [Sil. a-u-] /<fr. auto

auto-móto-cárting s. n., adj. inv. Referitor la automobile, motociclete și carturi ◊ „Automobiliștii băimăreni dispun, de câteva zile, de un club dotat cu material documentar de tehnică auto, turism rutier și sport auto-moto-karting.” R.l. 3 III 77 p. 5 (din auto2- + moto- + carting)

aúto-móto-vélo-spórt adj. (Magazin) specializat în desfacerea pieselor de schimb și a mijloacelor de transport pe două și patru roți, ca și a materialului sportiv ◊ „Două noi magazine auto-moto-velo-sport s-au deschis în București [...]” Sc. 14 XI 82 p. 5. ◊ „Un nou magazin auto-moto-velo-sport.” Sc. 19 III 83 p. 5 (din auto2- + moto + velo + sport)

!áuto (a-u-) adj. invar.

áuto s. n., adj. invar. (sil. a-u-)