AUROLÁC (1) s. n. (2) aurolaci s. m. 1. S. n. Produs industrial de culoare aurie cu luciu metalic folosit in pictura sau pentru lucrari de vopsitorie. 2. S. m. Persoana care inhaleaza eterul din aurolac (1) pentru a se droga. [Pr.: au] Aur(o) + lac.

AUROLÁC I. s. n. lac pentru vopsit elemente metalice contzinand solventzi cu efecte halucinogene. II. s. m. (fig.) copil fara camin al strazii care se drogheaza cu aurolac (I). 3. (p. ext.) redus mintal. (n. com.)

aurolác ♦ 1. s. n. (chim.) Marca de lac pentru vopsit elemente metalice contzinand solventzi cu efecte halucinogene ◊ „[Copiii strazii sunt] pe jumatate dezbracatzi murdari cu punga de aurolac intro mana.” R.l. 20 IX 93 p. 16. ◊ „[Copiii] nu au fost vazutzi sa se drogheze cu aurolac.” R.l. 24 IX 93 p. 9. ♦ 2. s. m. (fig.) Copii fara camin ai strazii care se drogheaza cu aurolac ◊ „Un grup de aurolaci faceau planul de bataie pentru a doua zi.” R.l. 893/93 p. 5. ◊ „Cershetorii shi aurolacii ishi lipesc curioshi nasurile de geamuri shi vad pui la rotisor shnitzele.” D. 106/95 p. 7; v. shi Ev.z. 12 I 95 p. 4 13 III 97 p. 3. ♦ 3. (prin extensie de sens) Prost redus mintal ◊ „Degeaba itzi batzi gura cu el nu pricepe e un aurolac.” (din numele produsului chimic aurolac; R. Zafiu in R.lit. 27/1994 p. 9)

*aurolác² (persoana) (au) s. m. pl. auroláci

aurolac aurolaci s. m. 1. copil vagabond 2. (tox.) consumator de substantze chimice volatile