10 definiții pentru auială
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AUIÁLĂ, auieli, s. f. (Pop.) Zgomot confuz, monoton și prelung. [Pr.: a-u-. – Var.: hăuiálă s. f.] – Aui + suf. -eală.
AUIÁLĂ, auieli, s. f. (Pop.) Zgomot confuz, monoton și prelung. [Pr.: a-u-. – Var.: hăuiálă s. f.] – Aui + suf. -eală.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
auială sf [At: CARAGIALE, S. 55 / P: a-u~ / V: h~, hău~, auea~ / Pl: ~ieli / E: aui + -eală] (Pop) Zgomot prelung, confuz și monoton Si: auire, auitură, vuiet.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUIÁLĂ, auieli, s. f. Zgomot confuz, monoton și prelung. După ce m-am odihnit pe treptele pridvorului, cu capul în mîini, cu ochii închiși și surd la auiala întinsă a satului, m-am sculat. DELAVRANCEA, T. 261. ◊ Sunet metalic, țiuit. S-a stins de tot, de tot auiala din urmă a acioaiei. CARAGIALE, S. 55. – Pronunțat: a-u-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUIÁLĂ, auieli, s. f. Zgomot confuz, monoton și prelung; sunet metalic. – Din aui + suf. -eală.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
HĂUIÁLĂ s. f. v. auială.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HĂUIÁLĂ s. f. V. auială.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
auiálă (a-u-)/hăuiálă (hă-u-) (pop.) s. f., g.-d. art. auiélii/hăuiélii; pl. auiéli/hăuiéli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
auiálă (sil. a-u-)/hăuiálă (sil. hă-u-) s. f., g.-d. art. auiélii/hăuiélii; pl. auiéli/hăuiéli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hăuiálă v. auiálă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hăuiálă v. auială
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F58) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F58) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
auială, auielisubstantiv feminin
- 1. Zgomot confuz, monoton și prelung. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- După ce m-am odihnit pe treptele pridvorului, cu capul în mîini, cu ochii închiși și surd la auiala întinsă a satului, m-am sculat. DELAVRANCEA, T. 261. DLRLC
- 1.1. Sunet metalic, țiuit. DLRLC
- S-a stins de tot, de tot auiala din urmă a acioaiei. CARAGIALE, S. 55. DLRLC
-
-
etimologie:
- Aui + sufix -eală. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.