opțiuni
  • info

31 de definiții pentru aui / hăui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUÍ, pers. 3 auiéște, vb. IV. Intranz. (Pop.) A răsuna prelung, a hăuli. [Var.: hăuí vb. IV] – Formație onomatopeică.

aui [At: CARAGIALE, T. I, 51/28 / V: h~, hăui / Pzi: ~esc / E: au] 1 vi A răsuna prelung Si: a vui. 2 vi A hăuli. 3 vtf (Rar) A zăpăci. corectată

AUÍ, pers. 3 auiéște, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung, a hăuli. [Var.: hăuí vb. IV] – Formație onomatopeică.

AUÍ, pers. 3 áuie și auiește, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung; a hăui, a hui. Dar auie prelung sirena Și bate clopotul în dungă. BENIUC, C. 20. [Țigăncile] te îmbie să-ți ghicească norocul în ghioc alb care auie dacă-l pui la ureche. STANCU, D. 110. Toată valea auiește de-un ecou, frumos, muzical. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. Ecouri lungi [de toacă] auiesc prin coridoare, prin sălile boltite ale chiliilor, întreaga mănăstire răsună ca o vioară. VLAHUȚĂ, O. A. II 164. – Pronunțat: a-u-i. – Variantă; ăuí (DUMITRIU, N. 289) vb. IV.

AUÍ, pers. 3 auiește, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung; a hăui. [Pr.: a-u-i. – Var.: ăuí vb. IV]

auì v. a răsuna, a vui prelungit: auia pădurea. [Onomatopee].

áuĭ și -ĭésc, V. hauĭ.

HĂUÍ vb. IV v. aui.

HĂUÍ vb. IV v. aui.

hăui vi vz aui

ĂUÍ, vb. IV v. hăui.[1]

  1. Mai corect: v. aui. — cata

ĂUÍ vb. IV v. aui.

HĂUÍ, pers. 3 hăuie, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung, a hui; a aui. Brazii, căzînd, fac atîta zgomot, încît hăuie toată pădurea. BOGZA, C. O. 135. Auzeam, din ce în ce mai pierdute, bătăile ciocanelor răsunînd, hăuind în peșteri negre, ca pînă-n măruntaiele pămîntului. SADOVEANU, O. VI 277. – Pronunțat: hă-u-i.

ĂUÍ vb. IV. v. aui.

HĂUÍ, pers. 3 hắuie, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung; a hui. – Onomatopee.

A HĂUÍ pers. 3 hăuie intranz. reg. A răsuna prelung și monoton; a vui. Toată pădurea hăuie. [Sil. hă-u-i] /Onomat.

hauì v. a răsuna cu putere: unde ninchezi odată de hauì văzduhul ISP. [Onomatopee].

háuĭ și hăuĭésc, a hăui v. intr. (rudă cu huĭesc). Răsun prelung, vorbind de aer și de caverne marĭ: hăuĭa valea de mugetu leuluĭ. – Și auĭ.

hăuĭésc, ĭ. hauĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

auí (a ~) (a-u-)/hăuí (a ~) (hă-u-) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. auiésc/hăuiésc, imperf. 3 sg. auiá/hăuiá; conj. prez. 3 să auiáscă/ să hăuiáscă

auí (sil. a-u-) / hăui (sil. hă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. auiésc / hăuiésc, imperf. 3 sg. auiá / hăuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. auiáscă / hăuiáscă

auí (= hăui) vb., ind. prez. pers. 3 și 6 auie

!hăui (a ~) (a răsuna prelung) (pop.) (desp. hă-u-) vb., ind. prez. 3 sg. hăuiește, imperf. 3 pl. hăuiau; conj. prez. 3 să hăuiască

hăuí v. auí

hăuí v. aui

ăuí (= hăui) vb., ind. prez. pers. 3 și 6 ăuie

hăui (ind. prez. 3 sg. și pl. hăuie)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AUÍ vb. v. răsuna.

AUI vb. a hăui, a hăuli, a hui, a răsuna, a vui. (Valea ~.)

HĂUÍ vb. v. răsuna.

HĂUI vb. a aui, a hăuli, a hui, a răsuna, a vui, (fig.) a clocoti. (Valea ~ de glasuri.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

auí (auiésc, auít), vb. – A răsuna, a hăuli. Creație imitativă, ca hui, vui și hăuli, care exprimă toate același efect de rezonanță. – Der. auială, s. f. (bubuit, zgomot); auit, s. n. (zgomot mare); auitor, adj. (răsunător).

Intrare: aui / hăui
  • silabație: a-u-i info
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aui
  • auire
  • auit
  • auitu‑
  • auind
  • auindu‑
 singular plural
  • auiește
  • auiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • auiesc
 (să)
  • auiesc
  • auiam
  • auii
  • auisem
a II-a (tu)
  • auiești
 (să)
  • auiești
  • auiai
  • auiși
  • auiseși
a III-a (el, ea)
  • auiește
 (să)
  • auiască
  • auia
  • aui
  • auise
plural I (noi)
  • auim
 (să)
  • auim
  • auiam
  • auirăm
  • auiserăm
  • auisem
a II-a (voi)
  • auiți
 (să)
  • auiți
  • auiați
  • auirăți
  • auiserăți
  • auiseți
a III-a (ei, ele)
  • auiesc
 (să)
  • auiască
  • auiau
  • auiră
  • auiseră
  • silabație: hă-u-i info
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hăui
  • hăuire
  • hăuit
  • hăuitu‑
  • hăuind
  • hăuindu‑
 singular plural
  • hăuiește
  • hăuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hăuiesc
 (să)
  • hăuiesc
  • hăuiam
  • hăuii
  • hăuisem
a II-a (tu)
  • hăuiești
 (să)
  • hăuiești
  • hăuiai
  • hăuiși
  • hăuiseși
a III-a (el, ea)
  • hăuiește
 (să)
  • hăuiască
  • hăuia
  • hăui
  • hăuise
plural I (noi)
  • hăuim
 (să)
  • hăuim
  • hăuiam
  • hăuirăm
  • hăuiserăm
  • hăuisem
a II-a (voi)
  • hăuiți
 (să)
  • hăuiți
  • hăuiați
  • hăuirăți
  • hăuiserăți
  • hăuiseți
a III-a (ei, ele)
  • hăuiesc
 (să)
  • hăuiască
  • hăuiau
  • hăuiră
  • hăuiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ăui
  • ăuire
  • ăuit
  • ăuitu‑
  • ăuind
  • ăuindu‑
 singular plural
  • ăuiește
  • ăuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ăuiesc
 (să)
  • ăuiesc
  • ăuiam
  • ăuii
  • ăuisem
a II-a (tu)
  • ăuiești
 (să)
  • ăuiești
  • ăuiai
  • ăuiși
  • ăuiseși
a III-a (el, ea)
  • ăuiește
 (să)
  • ăuiască
  • ăuia
  • ăui
  • ăuise
plural I (noi)
  • ăuim
 (să)
  • ăuim
  • ăuiam
  • ăuirăm
  • ăuiserăm
  • ăuisem
a II-a (voi)
  • ăuiți
 (să)
  • ăuiți
  • ăuiați
  • ăuirăți
  • ăuiserăți
  • ăuiseți
a III-a (ei, ele)
  • ăuiesc
 (să)
  • ăuiască
  • ăuiau
  • ăuiră
  • ăuiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ăui
  • ăuire
  • ăuit
  • ăuitu‑
  • ăuind
  • ăuindu‑
 singular plural
  • ăuie
  • ăuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ăui
 (să)
  • ăui
  • ăuiam
  • ăuii
  • ăuisem
a II-a (tu)
  • ăui
 (să)
  • ăui
  • ăuiai
  • ăuiși
  • ăuiseși
a III-a (el, ea)
  • ăuie
 (să)
  • ăuie
  • ăuia
  • ăui
  • ăuise
plural I (noi)
  • ăuim
 (să)
  • ăuim
  • ăuiam
  • ăuirăm
  • ăuiserăm
  • ăuisem
a II-a (voi)
  • ăuiți
 (să)
  • ăuiți
  • ăuiați
  • ăuirăți
  • ăuiserăți
  • ăuiseți
a III-a (ei, ele)
  • ăuie
 (să)
  • ăuie
  • ăuiau
  • ăuiră
  • ăuiseră
  • silabație: hă-u-i info
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hăui
  • hăuire
  • hăuit
  • hăuitu‑
  • hăuind
  • hăuindu‑
 singular plural
  • hăuie
  • hăuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hăui
 (să)
  • hăui
  • hăuiam
  • hăuii
  • hăuisem
a II-a (tu)
  • hăui
 (să)
  • hăui
  • hăuiai
  • hăuiși
  • hăuiseși
a III-a (el, ea)
  • hăuie
 (să)
  • hăuie
  • hăuia
  • hăui
  • hăuise
plural I (noi)
  • hăuim
 (să)
  • hăuim
  • hăuiam
  • hăuirăm
  • hăuiserăm
  • hăuisem
a II-a (voi)
  • hăuiți
 (să)
  • hăuiți
  • hăuiați
  • hăuirăți
  • hăuiserăți
  • hăuiseți
a III-a (ei, ele)
  • hăuie
 (să)
  • hăuie
  • hăuiau
  • hăuiră
  • hăuiseră
  • silabație: a-u-i info
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aui
  • auire
  • auit
  • auitu‑
  • auind
  • auindu‑
 singular plural
  • auie
  • auiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aui
 (să)
  • aui
  • auiam
  • auii
  • auisem
a II-a (tu)
  • aui
 (să)
  • aui
  • auiai
  • auiși
  • auiseși
a III-a (el, ea)
  • auie
 (să)
  • auie
  • auia
  • aui
  • auise
plural I (noi)
  • auim
 (să)
  • auim
  • auiam
  • auirăm
  • auiserăm
  • auisem
a II-a (voi)
  • auiți
 (să)
  • auiți
  • auiați
  • auirăți
  • auiserăți
  • auiseți
a III-a (ei, ele)
  • auie
 (să)
  • auie
  • auiau
  • auiră
  • auiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aui, auiesc / hăui, hăuiescverb

  • 1. popular A răsuna prelung și monoton. DEX '09 DLRLC DLRM NODEX
    sinonime: hăuli răsuna vui
    • format_quote Dar auie prelung sirena Și bate clopotul în dungă. BENIUC, C. 20. DLRLC
    • format_quote [Țigăncile] te îmbie să-ți ghicească norocul în ghioc alb care auie dacă-l pui la ureche. STANCU, D. 110. DLRLC
    • format_quote Toată valea auiește de-un ecou, frumos, muzical. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. DLRLC
    • format_quote Ecouri lungi [de toacă] auiesc prin coridoare, prin sălile boltite ale chiliilor, întreaga mănăstire răsună ca o vioară. VLAHUȚĂ, O. A. II 164. DLRLC
    • format_quote Brazii, căzînd, fac atîta zgomot, încît hăuie toată pădurea. BOGZA, C. O. 135. DLRLC
    • format_quote Auzeam, din ce în ce mai pierdute, bătăile ciocanelor răsunînd, hăuind în peșteri negre, ca pînă-n măruntaiele pămîntului. SADOVEANU, O. VI 277. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.