ATÚ, atuuri, s. n. 1. Carte (sau culoare) de joc cu valoarea cea mai mare. 2. Element care, într-o anumită împrejurare, oferă cuiva un avantaj sau o șansă în plus. [Pl. și: (1) atale] – Din fr. atout.

atú sn [At: DA / V: (îvr) ata sf / Pl: ~uri și (îvr) atouri, atule / E: fr atout] 1 (La jocul de cărți) Carte cu cea mai mare valoare. 2 (La jocul de cărți) Culoare cu cea mai mare valoare. 3 (Fig) Element care conferă posesorului superioritate. 4 (Fig) Element care conferă posesorului un avantaj. 5 (Fig) Element care dă posesorului o șansă în plus.

ATÚ, atuuri și (1) atale, s. n. 1. Carte (sau culoare) de joc socotită a avea cea mai mare valoare. 2. Element care, într-o anumită împrejurare, oferă cuiva un avantaj sau o șansă în plus. – Din fr. atout.

ATU, (1) atale, (2) atuuri, s. n. 1. (La jocul de cărți) Carte de culoarea care, în mod convențional, este socotită a avea o mai mare valoare decît celelalte și dă astfel posesorului avantaj asupra celorlalți jucători. 2. Element care, într-o împrejurare anumită, oferă cuiva un avantaj (împotriva adversarului) sau o șansă în plus pentru atingerea scopului.

ATÚ, atuuri și (1) atale, s. n. 1. Carte de joc de culoarea care, în mod convențional, este socotită a avea o mai mare valoare decât celelalte. 2. Element care, într-o anumită împrejurare, oferă cuiva un avantaj sau o șansă în plus. – Fr. atout.

ATÚ s.n. 1. Carte de joc de culoare socotită în mod convențional superioară celorlalte cărți. 2. Situație, element, poziție care oferă un avantaj sau superioritate într-o anumită împrejurare. [Pl. -uri. / < fr. atout, cf. à tout].

ATÚ s. n. 1. carte de joc de culoare socotită în mod convențional superioară celorlalte cărți. 2. situație, element, poziție care oferă un avantaj în plus. (< fr. atout)

ATÚ² ~uri n. Situație, fapt care oferă cuiva un avantaj într-o anumită împrejurare. [Art. atuul] /<fr. atout

ATÚ¹ atále n. Carte de joc de o anumită culoare, cu cea mai mare valoare. [Art. atuul] /<fr. atout

atù n. coloare de cărți ce taie și bate pe toate celelalte (= fr. atout).

*atú și atúŭ n., pl. atuurĭ (fr. atout d. à tout, p. tot, p. toate). La joc, carte de coloare care le taĭe și le bate pe cele-lalte. V. coz, tronf.

atú s. n., art. atúul; pl. atúuri/(la jocul de cărți și) atále, art. atúurile/atálele

atú s. n., art. atúul; pl. atúuri (la jocul de cărți și atále)

ATÚ s. (înv., în Mold. și Bucov.) coz. (~ la jocul de cărți.)

ATU s. (înv., în Mold. și Bucov.) coz. (~ la jocul de cărți.)

atú (-uúri), s. n. – 1. (La cărțile de joc) Cartea cu cea mai mare valoare. – 2. (Arg.) Bani, biștari. – Var. ata. Fr. atout, cf. ngr. τò ἀτού. Var. (pl. atale) nu este, cum afirmă DAR, „o formă românizată” din fr., ci der. de la pl. grec. Pentru uzul argotic, cf. Graur, BL, V, 222.