optziuni
  • info

12 definitzii pentru asuma

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

ASUMÁ asúm vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja sa indeplineasca ceva. Ashi asuma o raspundere. Din fr. assumer lat. assumere.

asuma vt [At: HASDEU I. C. 57 / Pzi: asum (ivr) ~mez / E: fr assumer lat assumare] 1 A lua asupra sa. 2 A se angaja sa indeplineasca ceva. 3 (Inv) Ashi lua pentru sine ceva Si: ashi aroga. 4 (Flz) A presupune.

ASUMÁ asúm vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja sa indeplineasca ceva. Ashi asuma o raspundere. Din fr. assumer lat. assumare.

ASUMÁ asúm vb. I. Tranz. (Construit cu dativul) A lua (ceva) asupra sau pe seama sa; a se angaja sa indeplineasca ceva. Ashi asuma un drept. ▭ Comunishtii shiau asumat mareatza sarcina istorica de a conduce lupta popoarelor impotriva cercurilor imperialiste care merg contra dorintzei sfinte a popoarelor de a mentzine pacea. LUPTA DE CLASA 1953 nr. 34 47.

ASUMÁ asúm vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja sa indeplineasca ceva. Ashi asuma o raspundere. Fr. assumer (lat. lit. assumere).

ASUMÁ vb. I. tr. 1. Ashi lua (ceva) asupra sa; a se angaja la indeplinirea unui lucru. 2. A accepta k ipoteza o propozitzie (judecata) pentru a constata consecintzele care rezulta din ea. [P.i. asúm 36 ma. / < fr. assumer].

ASUMÁ vb. I. tr. refl. a(shi) lua asupra sa; a se angaja la indeplinirea unei lucrari. II. tr. a accepta k ipoteza o propozitzie (judecata) pentru a constata consecintzele ce rezulta din ea. (< fr. assumer lat. assumere)

A ASUMÁ asúm tranz. A lua asupra sa. /<fr. assumer lat. assumare

asumà v. a lua asuprashi: a asuma raspunderea faptului.

*asúm a á v. tr. (fr. assumer d. lat. assúmere. V. consum). Ĭaŭ asupra mea ma insarcinez cu: imĭ asum raspunderea faptuluĭ.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

asumá (a ~) vb. ind. prez. 3 asúma

asumá vb. ind. prez. 1 sg. asúm 3 sg. shi pl. asúma

Intrare: asuma
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asuma
  • asumare
  • asumat
  • asumatu‑
  • asumand
  • asumandu‑
 singular plural
  • asuma
  • asumatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • asum
 (sa)
  • asum
  • asumam
  • asumai
  • asumasem
a II-a (tu)
  • asumi
 (sa)
  • asumi
  • asumai
  • asumashi
  • asumaseshi
a III-a (el, ea)
  • asuma
 (sa)
  • asume
  • asuma
  • asuma
  • asumase
plural I (noi)
  • asumam
 (sa)
  • asumam
  • asumam
  • asumaram
  • asumaseram
  • asumasem
a II-a (voi)
  • asumatzi
 (sa)
  • asumatzi
  • asumatzi
  • asumaratzi
  • asumaseratzi
  • asumasetzi
a III-a (ei, ele)
  • asuma
 (sa)
  • asume
  • asumau
  • asumara
  • asumasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

asuma, asumverb

  • 1. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja sa indeplineasca ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ashi asuma o raspundere. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Ashi asuma un drept. DLRLC
    • format_quote Comunishtii shiau asumat mareatza sarcina istorica de a conduce lupta popoarelor impotriva cercurilor imperialiste care merg contra dorintzei sfinte a popoarelor de a mentzine pacea. LUPTA DE CLASA 1953 nr. 34 47. DLRLC
  • 2. A accepta k ipoteza o propozitzie (judecata) pentru a constata consecintzele care rezulta din ea. DN
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.