5 definitzii pentru astaura

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

astaura v [At: JAHRESBER. III 313 / Pzi: astaur / E: a1 + staur] (Ban) A pandi.

astaurat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: astaura] (Ban) Pandire.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ASTAURÁ astắur vb. I. Tranz. (Trans.; Var.) A staura. (in loc de zgaura cu pref. a)

Intrare: astaura
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • astaura
  • astaurare
  • astaurat
  • astauratu‑
  • astaurand
  • astaurandu‑
singular plural
  • astaura
  • astauratzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • astaur
(sa)
  • astaur
  • astauram
  • astaurai
  • astaurasem
a II-a (tu)
  • astauri
(sa)
  • astauri
  • astaurai
  • astaurashi
  • astauraseshi
a III-a (el, ea)
  • astaura
(sa)
  • astaure
  • astaura
  • astaura
  • astaurase
plural I (noi)
  • astauram
(sa)
  • astauram
  • astauram
  • astauraram
  • astauraseram
  • astaurasem
a II-a (voi)
  • astauratzi
(sa)
  • astauratzi
  • astauratzi
  • astauraratzi
  • astauraseratzi
  • astaurasetzi
a III-a (ei, ele)
  • astaura
(sa)
  • astaure
  • astaurau
  • astaurara
  • astaurasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)