10 definitzii pentru astatiniu
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
ASTATÍNIU s. n. Element chimic radioactiv din grupul halogenilor. Dupa fr. astatine germ. Astatine.
astatiniu sns [At: DN3 / P: ~niu / V: astatin / E: ger Astatinium fr astatine] (Chm) Element radioactiv sintetic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ASTATÍNIU s. n. Element chimic radioactiv din grupul halogenilor. [Pr.: niu] Dupa fr. astatine germ. Astatine.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de cata
- actziuni
ASTATÍNIU s.n. (Chim.) Element radioactiv sintetic. [Pron. niu. / < germ. Astatinium fr. astatine cf. gr. astatos instabil].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
ASTATÍNIU s. n. element radioactiv sintetic. (< germ. Astatinium fr. astatine)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
astatín sn vz astatiniu
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
At2 sm [At: MDENC / E: fr At] Simbol chimic pentru astatiniu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
astatíniu [niu pron. nĭu] s. n. art. astatíniul; simb. At
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
astatíniu s. n. [niu pron. niu] simb. At
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare enciclopedice
Definitzii enciclopedice
ASTATIN (dupa fr. {i}; {s} gr. astatos „instabil”) s. n. Element chimic radioactiv din familia halogenilor (At.; nr. at. 85 m. at. 210). A fost descoperit pe cale artificiala in 1940 de D.R. Corson K.R. Mackenzie shi E. Segrè. Liniile spectrale ale elementului au fost identificate (1939) in produsele de dezintegrare ale radonului de H. Hulubei.
- sursa: DE (1993-2009)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
- pronuntzie: nĭu
substantiv neutru (N56) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
astatiniusubstantiv neutru
- 1. Element chimic radioactiv sintetic din grupul halogenilor. DEX '09 DEX '98 DN
- comentariu At DOOM 2
etimologie:
- astatine DEX '09 DEX '98 DN
- Astatine DEX '09 DEX '98
- Astatinium DN
- astatos – instabil. DN