10 definiții pentru astatiniu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ASTATÍNIU s. n. Element chimic radioactiv din grupul halogenilor. – După fr. astatine, germ. Astatine.
astatiniu sns [At: DN3 / P: ~niu / V: astatin / E: ger Astatinium, fr astatine] (Chm) Element radioactiv sintetic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASTATÍNIU s. n. Element chimic radioactiv din grupul halogenilor. [Pr.: -ni-u] – După fr. astatine, germ. Astatine.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
ASTATÍNIU s.n. (Chim.) Element radioactiv sintetic. [Pron. -niu. / < germ. Astatinium, fr. astatine, cf. gr. astatos – instabil].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ASTATÍNIU s. n. element radioactiv sintetic. (< germ. Astatinium, fr. astatine)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
astatín sn vz astatiniu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
At2 sm [At: MDENC / E: fr At] Simbol chimic pentru astatiniu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
astatíniu [niu pron. nĭu] s. n., art. astatíniul; simb. At
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
astatíniu s. n. [-niu pron. -niu], simb. At
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
ASTATIN (după fr. {i}; {s} gr. astatos „instabil”) s. n. Element chimic radioactiv din familia halogenilor (At.; nr. at. 85, m. at. 210). A fost descoperit pe cale artificială în 1940 de D.R. Corson, K.R. Mackenzie și E. Segrè. Liniile spectrale ale elementului au fost identificate (1939) în produsele de dezintegrare ale radonului de H. Hulubei.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- pronunție: -nĭu
| substantiv neutru (N56) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
astatiniusubstantiv neutru
- 1. Element chimic radioactiv sintetic din grupul halogenilor. DEX '09 DEX '98 DN
- comentariu At DOOM 2
etimologie:
- astatine DEX '09 DEX '98 DN
- Astatine DEX '09 DEX '98
- Astatinium DN
- astatos – instabil. DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.