ASESÓR, -OÁRE, asesori, -oare, s. m. și f. (În Roma antică și Europa medievală) Persoană învestită cu atribuții de judecător. ◊ Asesor popular = (Ieșit din uz) membru al completului de judecată, ales pe o perioadă determinată, cu rol consultativ în elaborarea unei hotărâri judecătorești. – Din lat. assesor, fr. assesseur.

asesor, ~oare smf [At: (sf. sec. XVII), IORGA, S. D. XII, 233 / V: (îvr) așușor sm / A: (înv) asesor / Pl: ~i, ~oare / E: fr assesseur] 1 Membrii unui complet de judecată, în afară de președinte. 2 Persoană de pe lângă un judecător, un președinte de birou etc. Si: ajutor, asistent Cf supleant. 3 (Înv) Reprezentant al poporului în unele complete de judecată. 4 (În perioada comunistă; îs) ~ popular Judecător atașat pe lângă președinții tuturor instanțelor, în afară de Curtea Supremă, ales de sindicate și numit de Ministerul Justiției.

ASESÓR, -OÁRE, asesori, -oare, s. m. și f. (În trecut) Reprezentant al poporului în unele complete de judecată. – Din lat. assesor, fr. assesseur.

ASESÓR, -OÁRE, asesori, -oare, s. m. și f. (De obicei determinat prin «popular») Reprezentant al oamenilor muncii în completele de judecată ale tuturor instanțelor judecătorești, care asigură aplicarea legilor în spiritul justiției de clasă și al intereselor oamenilor muncii. Judecarea proceselor la toate restanțele se face cu participarea asesorilor populari, afară de cazurile cînd legea dispune altfel. CONST. R.P.R. 33. Vorbea ca niciodată, fără teamă. Simțea că n-are-acum de ce se teme, Că dresoarea cu păr alb de vreme O asculta atentă ca o mamă. D. BOTEZ, în POEZ. N. 75.

ASESÓR, -OÁRE, asesori, -oare, s. m. și f. Reprezentant al oamenilor muncii în completele de judecată ale instanțelor judecătorești, care asigură aplicarea legilor în spiritul justiției de clasă și al intereselor oamenilor muncii. Asesor popular. – Lat. lit. assesor (fr. assesseur).

ASESÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Ajutor al unui judecător (în diferite sisteme de judecată); persoană care ia parte la judecată alături de magistrat. 2. Reprezentant într-un complet de judecată, care asigură aplicarea legilor în spiritul justiției. [< fr. assesseur, cf. lat. assessor – ajutor, adjunct].

ASESÓR, -OÁRE s. m. f. ajutor al unui judecător (în diferite sisteme de judecată); cel care ia parte la judecată alături de magistrat. (< fr. assesseur, lat. assessor)

asesoáre (înv.) s. f., g.-d. art. asesoárei; pl. asesoáre

asesoáre s. f., g.-d. art. asesoárei; pl. asesoáre

asesoare, pl. asesoare

asesor.