7 definiții pentru asediatoare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ASEDIATÓR, -OÁRE, asediatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Armată, persoană) care asediază. [Pr.: -di-a-] – Asedia + suf. -tor.
ASEDIATÓR, -OÁRE, asediatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Armată, persoană) care asediază. [Pr.: -di-a-] – Asedia + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
asediator, ~oare smf, a [At: DA / P: ~di-a~ / Pl: ~i, ~oare / E: asedia] 1-4 (Persoană) care asediază (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASEDIATÓR, -OÁRE, asediatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care asediază. [Pr.: -di-a-] – Din asedia + suf. -tor (comp. it. assediatore).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ASEDIATÓR, -OÁRE adj. (adesea s.) Care asediază. [Cf. it. assediatore].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ASEDIATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care asediază. (< it. assediatore)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ASEDIATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care asediază. Armată ~oare. /a asedia + suf. ~itor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
asediatór (-di-a) adj. m., s. m., pl. asediatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asediatoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
- silabație: -di-a-
substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
asediator, asediatorisubstantiv masculin asediatoare, asediatoaresubstantiv feminin asediator, asediatoareadjectiv
- 1. (Armată, persoană) care asediază. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Armată asediatoare. DLRLC
-
etimologie:
- Asedia + sufix -tor. DEX '09 DEX '98