4 definiții pentru ascultământ
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ascultămấnt sn [At: COD. VOR. 138/10 / Pl: ~uri / E: asculta + -ământ, cf it ascoltamento] (Bis; înv) Ascultare (13).
ascultămînt n., pl. inte. Vechĭ. Ascultare, supunere.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ASCULTĂMÂNT s. v. ascultare, cumințene, docilitate, supunere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ascultămînt s. v. ASCULTARE. CUMINȚENIE. DOCILITATE. SUPUNERE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: ascultământ
ascultământ substantiv neutru
| substantiv neutru (N10) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)