5 definiții pentru arăduce

Explicative DEX

arădúce v vz răduce

arădúc și rădúc, -dus, a -dúce v. tr. (lat. ad-redúcere. V. reduc). Vechĭ. Reproduc, reprezent, înfățișez, închipuĭ. V. intr. Semăn, am asemănare, aduc cu.

Relaționale

ARĂDÚCE vb. v. aduce, apropia, asemăna, asemui, imagina, închipui, înfățișa, reprezenta, semăna.

arăduce vb. v. ADUCE. APROPIA. ASEMĂNA. ASEMUI. IMAGINA. ÎNCHIPUI. ÎNFĂȚIȘA. REPREZENTA. SEMĂNA.

Etimologice

arădúce (-c, -ús), vb.1. A reprezenta, a simboliza. – 2. A se asemăna. – Var. răduce. Lat. redūcĕre „a duce din nou”, sau „a reduce”, cu a- posterior; sau din lat. ad redūcĕre, după Tiktin 86; Pușcariu 105 (lipsește în DAR). Este cuvînt vechi (sec. XVII), dublet al lui reduce, vb., format în sec. XIX pe bază lat.

Intrare: arăduce
verb (V642)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arăduce
  • arăducere
  • arădus
  • arădusu‑
  • arăducând
  • arăducându‑
singular plural
  • arădu
  • arăduceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arăduc
(să)
  • arăduc
  • arăduceam
  • arădusei
  • arădusesem
a II-a (tu)
  • arăduci
(să)
  • arăduci
  • arăduceai
  • arăduseși
  • arăduseseși
a III-a (el, ea)
  • arăduce
(să)
  • arădu
  • arăducea
  • arăduse
  • arădusese
plural I (noi)
  • arăducem
(să)
  • arăducem
  • arăduceam
  • arăduserăm
  • arăduseserăm
  • arădusesem
a II-a (voi)
  • arăduceți
(să)
  • arăduceți
  • arăduceați
  • arăduserăți
  • arăduseserăți
  • arăduseseți
a III-a (ei, ele)
  • arăduc
(să)
  • arădu
  • arăduceau
  • arăduseră
  • arăduseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)