7 definiții pentru articulatoriu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ARTICULATÓRIU, -IE, articulatorii, adj. Care privește articularea sunetelor, care determină articularea sunetelor. – Din fr. articulatoire.
ARTICULATÓRIU, -IE, articulatorii, adj. Care privește articularea sunetelor, care determină articularea sunetelor. – Din fr. articulatoire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
articulatoriu, ~ie a [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: fr articulatoire] 1 Referitor la articulare. 2 Care determină articularea.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARTICULATÓRIU, -IE adj. Referitor la articulație. [Pron. -riu, pl. -rii. / cf. fr. articulatoire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ARTICULATÓRIU, -IE adj. referitor la articulație (3). (< fr. articulatoire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
articulatóriu (referitor la articularea sunetelor) [riu pron. rĭu] adj. m., f. articulatórie (-ri-e); pl. m. și f. articulatórii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
articulatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. articulatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. articulatórii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ARTICULATÓRIU, -IE adj. (cf. fr. articulatoire): în sintagma fonetică articulatorie (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
- pronunție: articulatorĭu
adjectiv (A109) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
articulatoriu, articulatorieadjectiv
- 1. Care privește articularea sunetelor, care determină articularea sunetelor. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- articulatoire DEX '09 DEX '98 DN