optziuni

8 definitzii pentru artic

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

artic1 sn [At: PRAV. MOLD. 129/2 / Pl: ~ice / E: ml articulus] (Iuz) Petitzie Cf articol (3). corectata

artíc2 sn vz artig

ARTIC s. n. (Mold.) Plingere jalba. Cela ce va da vreun artic la mina Domniei shi va scrie acolea hula shi ocara improtiva cuiva de vor fi aceale cuvinte adevarate nu sa va certa. PRAV. Deschizind calea imparatului... ieu articele cele ce sint de jaloba la imparatzie. URECHE ; cf. DOSOFTEI VS. Etimologie: lat. lit. articulus. Cf. jaloba.

1) artíc n. pl. e (pol. artykul d. lat. articulus). Sec. 17. Jalba reclamatziune.

2) artíc n. pl. e (cp. cu turc. bg. artyk rest cupon). Ban. Olt. Trans. Artan hartan halca. SHi hartíc shi íg: hartice nemestecate intraŭ in burdihanu lupuluĭ (N. Pl. Ceaur 17).

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

ARTÍC s. v. plangere reclamatzie.

artic s. v. PLINGERE. RECLAMATZIE.

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

artíc (ce) s. n. Bucata ramashitza rest. Var. (h)artig hartic. Tc. artik cf. bg. artyk. Totushi Draganu Dacor. VI 259 il deriva de la lat. *articus de la articulus shi il identifica cu cuvintul hartan; este insa greu de presupus existentza unui cuvint lat. de acest fel (cf. Graur BL V 73).

Intrare: artic
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • artic
  • articul
  • articu‑
plural
  • artice
  • articele
genitiv-dativ singular
  • artic
  • articului
plural
  • artice
  • articelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)