ARPEGGIÓNE s.n. invar. Instrument cu coarde, asemănător cu chitara, de la începutul sec. XIX. [< germ. Arpeggione, cf. it. arpeggio – arpegiu].

arpeggione (cuv. it.), instrument cordofon cu arcuș, ieșit din uz, asemănător chitarei*, construit de Georg Staufer la începutul sec. 19. Cele 6 coarde au fost acordate* în Mi La re sol si mi¹; partida* era notată în cheia* fa, do (tenor) sau sol, după necesitate. În cheia sol, notele se citeau cu o octavă* mai jos. Schubert a compus o Sonată pentru a. Sin. it. chitarra coll’arco, chitarra d’amore; echivalent fr. guitare d’amour.