optziuni
  • info

10 definitzii pentru arneu

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

arneu sn [At: ANON. CAR. / V: ~nieu arin~ er~ ernieu hernieu herneu hierneu / P: ~neu / Pl: ~eie / E: mg ernyő] (Reg) 1 Coviltir. 2 Coliba strungii care adaposteshte pe cei care mulg. corectata

ARNÉU arneie s. n. (Regional) Acoperish impotriva ploii shi soarelui la care shi carutze tzaraneshti facut din cercuri de lemn acoperite cu rogojini sau cu pinza groasa de cinepa. V. coviltir coverca. Cind imi intorsei capul zarii la o cotitura de drum ieshind dintro limba de padure o trasura incarcata cu lazi shi cu arneu acoperit cu rogojini. POPOVICIBANATZEANU V. M. 150.

ARNÉU arneie s. n. (Reg.) Acoperish la carutzele tzaraneshti facut din cercuri de lemn acoperite cu rogojini sau cu panza groasa; coviltir. Magh. ernyö.

ARNEU s. n. (Ban.) Coviltir. Arnyĕu. Tectum curruum. AC 328. Etimologie: magh. ernyő.

erneu sn vz arneu

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

ARNÉU s. v. coviltir.

arneu s. v. COVILTIR.

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

arnéu (arnéuri) s. n. Prelata. Mag. ernyő (DAR).

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

arnéu arneuri (arnau herneu hereneu ierneu) s.n. (reg.; inv.) Coviltir de iarna (de rogojina sau panza) la carutze; corfa prelata (ALRRM 1971: 346; Sighet Petrova). Din magh. ernyõ „umbrela coviltir” (DER DLRM MDA).

arnéu uri eaua (herneu ierneu) s.n. Coviltir de iarna (de rogojina sau panza). Atestat in Sighet shi Petrova (ALR 1971: 346). Din magh. ernyö „umbrela” (DA DER).

Intrare: arneu
arneu1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arneu
  • arneul
  • arneu‑
plural
  • arneie
  • arneiele
genitiv-dativ singular
  • arneu
  • arneului
plural
  • arneie
  • arneielor
vocativ singular —
plural —
erneu
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
arneu2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arneu
  • arneul
  • arneu‑
plural
  • arneuri
  • arneurile
genitiv-dativ singular
  • arneu
  • arneului
plural
  • arneuri
  • arneurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

arneu, arneiesubstantiv neutru

  • 1. regional Acoperish impotriva ploii shi soarelui la care shi carutze tzaraneshti facut din cercuri de lemn acoperite cu rogojini sau cu panza groasa de canepa. DLRLC DLRM
    sinonime: coviltir
    • format_quote Cind imi intorsei capul zarii la o cotitura de drum ieshind dintro limba de padure o trasura incarcata cu lazi shi cu arneu acoperit cu rogojini. POPOVICIBANATZEANU V. M. 150. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.