opțiuni

3 definiții pentru armonia

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

armonia vtr [At: LB / P: ~ni-a / V: (înv) harmoni, harmonii[1] / Pzi: ~iez / E: fr harmonier] (Îvr) 1-2 A (se) armoniza (1-2).

  1. Variantele harmoni și harmonii nu sunt consemnate cuvinte-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler

armonià v. 1. a (se) pune în armonie; 2. a trăi în armonie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

armoniá vb., ind. prez. 1 sg. armoniéz, 3 sg. și pl. armoniáză

Intrare: armonia
verb (V211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • armonia
  • armoniere
  • armoniat
  • armoniatu‑
  • armoniind
  • armoniindu‑
 singular plural
  • armoniază
  • armoniați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • armoniez
 (să)
  • armoniez
  • armoniam
  • armoniai
  • armoniasem
a II-a (tu)
  • armoniezi
 (să)
  • armoniezi
  • armoniai
  • armoniași
  • armoniaseși
a III-a (el, ea)
  • armoniază
 (să)
  • armonieze
  • armonia
  • armonie
  • armoniase
plural I (noi)
  • armoniem
 (să)
  • armoniem
  • armoniam
  • armoniarăm
  • armoniaserăm
  • armoniasem
a II-a (voi)
  • armoniați
 (să)
  • armoniați
  • armoniați
  • armoniarăți
  • armoniaserăți
  • armoniaseți
a III-a (ei, ele)
  • armoniază
 (să)
  • armonieze
  • armoniau
  • armoniară
  • armoniaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)