ARICEÁLĂ, ariceli, s. f. 1. Boală de piele la cai și la unele vite cornute, manifestată prin inflamarea pielii de la chișiță. 2. Boală a viței-de-vie, constând în apariția unor umflături noduroase pe părțile lemnoase ale plantei. – Arici² + suf. -eală.

ariceală sf [At: (sec. XVIII) ap. HEM 1642 / Pl: ~eli / E: arici + -eală] 1 Boală de piele la cai și la unele vite cornute, manifestată prin inflamarea pielii la chișiță Si: arici, aricit², aricitură. 2 Boală a viței de vie, manifestată prin apariția de umflături noduroase pe părțile lemnoase ale plantei.

ARICEÁLĂ, ariceli, s. f. 1. Boală de piele la cai și la unele vite cornute, manifestată prin inflamarea pielii de la chișiță. 2. Boală a viței de vie, costând în apariția unor umflături noduroase pe părțile lemnoase ale plantei. – Arici² + suf. -eală.

ARICEÁLĂ s. f. Boală a vitelor și mai ales a cailor, care se manifestă printr-o erupție pustuloasă la încheietura de jos a picioarelor, lîngă copită. Caii pot face ariceală dacă nu-i speli. V. ROM. martie 1952, 167. Eu rămîn unde sînt rînduit, la odăi, să stricnesc caii ori să-i curăț de ariceală. SADOVEANU, F. J. 572.

ARICEÁLĂ f. 1) Boală a vitelor (mai ales la cai) caracterizată prin inflamarea pielii de la încheietura piciorului, deasupra copitei. 2) Boală a viței de vie care se manifestă prin apariția unor umflături pe partea lemnoasă. /arici + suf. ~eală

ariceálă f., pl. elĭ (d. aricĭ). O boala de vite (numita și aricĭ) care atacă copitele și se prinde și de pelea omuluĭ făcîndu-ĭ-o ca pelea de aricĭ. O boală de plante numită și tăcĭune.

ariceálă s. f., g.-d. art. aricélii; pl. aricéli

ariceálă s. f., g.-d. art. aricélii; pl. aricéli

ariceală

ARICEÁLĂ s. (MED. VET.) (pop.) arici. (~ cailor.)

ARICEALĂ s. (MED. VET.) (pop.) arici. (~ cailor.)