ARHÓNTE, arhonți, s. m. (În Atena antică) Titlu dat magistraților supremi din conducerea republicii; persoană care avea acest titlu. – Din fr. archonte, lat. archon, -ntis.

arhonte sm [At: POLIZU / V: (înv) arhont / Pl: ~nți / E: fr archonte] (În Antichitatea greacă) 1 Titlul dat magistraților care conduceau republica ateniană. 2 Persoană care avea titlul de arhonte (1). 3 (Îs) ~ eponim Primul arhonte după care se dădea numele anului.

ARHÓNTE, arhonți, s. m. Titlu dat magistraților care conduceau republica ateniană antică; persoană care avea acest titlu. – Din fr. archonte, lat. archon, -ntis.

ARHÓNTE, arhonți, s. m. (În antichitate) Titlu acordat înalților magistrați care conduceau republica ateniană.

ARHÓNTE, arhonți, s. m. (În antichitate) Titlu acordat magistraților care conduceau republica ateniană. – Fr. archonte (lat. lit. archon, -ntis).

ARHÓNTE s.m. (În Atena antică) Titlu dat înalților magistrați care conduceau republica; cel care purta acest titlu. [< fr. archonte. / cf. lat., gr. archon].

ARHÓNTE s. m. 1. (în Atena antică) înalt magistrat din conducerea republicii. 2. titlu dat unor mari ofițeri la curtea Constantinopolului. (< fr. archonte, lat. archon, -tis, gr. arkhon, -tos)

arhonte m. titlul celor dintâi magistrați în Atena (dela 1045-296 a. Cr.).

*arhónt m. (vgr. árhon, árhontos. V. arhon). Titlu dat primilor magistrațĭ în vechile republicĭ greceștĭ. – Și -ónte.

arhónte s. m., pl. arhónți

arhónte s. m., pl. arhónți