opțiuni
  • info

12 definiții pentru argăseală

din care

Explicative DEX

ARGĂSEÁLĂ, argăseli, s. f. 1. Argăsire. 2. (Concr.) Amestec de substanțe cu care se argăsesc pieile și blănurile. – Argăsi + suf. -eală.

ARGĂSEÁLĂ, argăseli, s. f. 1. Argăsire. 2. (Concr.) Amestec de substanțe cu care se argăsesc pieile și blănurile. – Argăsi + suf. -eală.

argăseală sf [At: ANON. CAR. / V: (îrg) ~ghisa~, ~ghis~ / Pl: ~eli, (înv) ~ele / E: argăsi + -eală] 1 Tăbăcire. 2 (Ccr) Amestec de substanțe folosit la tăbăcirea pieilor. 3 (Îvp; îe) A se duce în putina cu ~ A se prăpădi.

ARGĂSEÁLĂ, argăseli, s. f. Operație prin care se argăsesc pieile; argăsire. Tăbăcarul începuse argăseala pieilor. ♦ Amestec de substanțe în care se argăsesc pieile. Pieile erau la loc sigur, în argăseală. CARAGIALE, S. 17.

ARGĂSEÁLĂ, argăseli, s. f. Operație prin care se argăsesc pieile. ♦ Amestec de substanțe în care se argăsesc pieile. – Din argăsi + suf. -eală.

argăseală f. 1. lucrarea de a argăsi; 2. materie acră în care se argăsesc pieile: putină de argăseală.

argăseálă f., pl. elĭ. Argăsire. Substanța cu care se argăsește, dubeală. V. amuș 1.

Ortografice DOOM

argăseálă s. f., g.-d. art. argăsélii; pl. argăséli

argăseálă s. f., g.-d. art. argăsélii; pl. argăséli

argăseală

argăseală, -selii gen. a.

Relaționale

ARGĂSEÁLĂ s. v. tăbăcire.

ARGĂSEALĂ s. argăsire, tăbăceală, tăbăcire, tăbăcit, (rar) tanaj, tanare, (reg.) crușeală, crușire, (Mold., Bucov. și Transilv.) dubeală, dubire, dubit. (Operația de ~ a pieilor.)

Intrare: argăseală
argăseală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • argăseală
  • argăseala
plural
  • argăseli
  • argăselile
genitiv-dativ singular
  • argăseli
  • argăselii
plural
  • argăseli
  • argăselilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

argăseală, argăselisubstantiv feminin

  • 1. Argăsire, tăbăcire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: argăsire tăbăcire
    • format_quote Tăbăcarul începuse argăseala pieilor. DLRLC
  • 2. concretizat Amestec de substanțe cu care se argăsesc pieile și blănurile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pieile erau la loc sigur, în argăseală. CARAGIALE, S. 17. DLRLC
etimologie:
  • Argăsi + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.