9 definiții pentru arendășoaică
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ARENDĂȘOÁICĂ, arendășoaice, s. f. Nevastă de arendaș; femeie care ține în arendă un bun; arendășiță. – Arendaș + suf. -oaică.
ARENDĂȘOÁICĂ, arendășoaice, s. f. Nevastă de arendaș; femeie care ține în arendă un bun; arendășiță. – Arendaș + suf. -oaică.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de the_catalin
- acțiuni
arendășoáică sf [At: ODOBESCU, S. I, 384 / V: (reg) arân- / Pl: ~ice / E: arendaș + -oaică] (Și dep) 1-2 Nevastă (grasă, antipatică, rea etc.) de arendaș. 3-4 Femeie (grasă, antipatică, rea etc.) care ține ceva în arendă (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARENDĂȘOÁICĂ, arendășoaice, s. f. (Rar) Nevastă de arendaș; femeie care ține în arendă o moșie etc. [În trăsură] erau grămădite o mulțime de tinere arendășoaice, gătite și împodobite. ODOBESCU, S. I 384.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARENDĂȘOÁICĂ, arendășoaice, s. f. Nevastă de arendaș; femeie care ține în arendă un bun. – Din arendaș + suf. -oaică.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
arendáș m. (d. arendă cu sufixu -aș; ung. árendás). Cel ce ține în arendă. – Fem. arendășiță, arendășoaĭcă și (maĭ rar) arendașă, pl. e. Masc. (maĭ rar) și arendar (Mold.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
arendășoáică s. f., g.-d. art. arendășoáicei; pl. arendășoáice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
arendășoáică s. f., g.-d. art. arendășoáicei; pl. arendășoáice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ARENDĂȘOÁICĂ s. arendășiță. (Arendașul și ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ARENDĂȘOAICĂ s. arendășiță. (Arendașul și ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F4) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
arendășoaică, arendășoaicesubstantiv feminin
- 1. Nevastă de arendaș; femeie care ține în arendă un bun. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: arendășiță
- [În trăsură] erau grămădite o mulțime de tinere arendășoaice, gătite și împodobite. ODOBESCU, S. I 384. DLRLC
-
etimologie:
- Arendaș + sufix -oaică. DEX '98 DEX '09