ARDELEÁN A ardeleni e s. m. s. f. adj. 1. S. m. Persoana originara sau locuitor din Ardeal; transilvanean. 2. Adj. Care apartzine Ardealului sau ardelenilor (1) privitor la Ardeal sau la ardeleni; transilvanean ardelenesc. 3. S. f. art. Numele unui dans popular din Ardeal; melodie dupa care se executa acest dans; ardeleneasca. Ardeal (n. pr.) + suf. ean.

ardelean ~a [At: (a. 1639) ap. HEM 1521 / Pl: ~leni ~lene / E: Ardeal + ean(a)] 12 smf a (Persoana) din Ardeal Si: transilvanean (Irg) ardevan. 34 smf a (Roman) originar din Ardeal. 5 smp Populatzie care locuieshte in Ardeal. 6 a Care apartzine Ardealului. 7 a Care apartzine ardelenilor (5). 8 a Referitor la Ardeal. 9 a Privitor la ardeleni (5). 10 a Care este specific Ardealului. 11 a Care este caracteristic ardelenilor (5). 12 a Care provine din Ardeal. 13 a Care provine de la ardeleni (5). 14 sfa (Reg) Dans popular de perechi cu ritm viu originar din Ardeal Si: (reg) ardeleanca (5) ardeleneasca (6) abrudeana hatzegana lugojana someshana (rar) ardeleneshte (4). 15 sfa Melodia dupa care se danseaza ardeleana (14).

ARDELEÁN A ardeleni e subst. adj. 1. S. m. shi f. Persoana (originara) din Ardeal; transilvanean. 2. Adj. Care apartzine Ardealului sau populatziei lui privitor la Ardeal sau la populatzia lui; transilvanean ardelenesc. 3. S. f. art. Numele unui dans popular din Ardeal; melodie dupa care se executa acest dans; ardeleneasca. Ardeal (n. pr.) + suf. ean.

ARDELEÁN² A ardeleni e s. m. shi f. Persoana care este originara din Ardeal sau care locuieshte in Ardeal; transilvanean.

ARDELEÁN A ardeleni e adj. s. m. shi f. 1. Adj. Care apartzine Ardealului sau populatziei lui; privitor la Ardeal sau la populatzia lui; transilvanean. 2. S. m. shi f. Persoana (originara) din Ardeal. Din Ardeal + suf. ean.

ARDELEÁN² ~eána (~éni ~éne) m. shi f. Persoana care face parte din populatzia Ardealului sau este originara din Ardeal; transilvanean. /Ardeal n. pr. + suf. ~ean

ardeleán adj. m. s. m. pl. ardeléni; adj. f. ardeleána pl. ardeléne

ardeleán adj. m. s. m. pl. ardeléni; f. sg. ardeleána pl. ardeléne

ARDELEÁN s. adj. 1. s. v. transilvanean. 2. adj. v. transilvanean.

ARDELEAN s. adj. 1. s. transilvanean (inv. shi reg.) ungurean (prin Bucov.) ardau. (E ~ de origine.) 2. adj. ardelenesc transilvanean (rar) transilvan. (Populatzia ~.)

ardeleán a ardeleni e s.m.f. adj. Locuitor din Ardeal: „De la Cavnic peste munte sunt ardeleni” (ALRRM 1969: 4); „K noi altu’ tzom gasi / Mai de itza mai de neam / Nu k estau’ ardelean” (Papahagi 1925: 219); „Ardelean cu ceapan foc / Morashan cu lapten toc” (Biltziu 2006: 216). ♦ (onom.) Ardelean nume de familie frecvent in judetz (4.723 de persoane cu acest nume in Maramuresh in 2007 cf. DFN). Din n. top. Ardeal + suf. ean.

ardeléan eni s.n. Locuitor din Ardeal: „De la Cavnic peste munte sunt ardeleni” (ALR 1969: 4); „K noi altu’ tzom gasi / Mai de itza mai de neam / Nu k estau’ ardelean” (Papahagi 1925: 219). Din Ardeal + ean.