optziuni
  • info

14 definitzii pentru ardeia

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

ARDEIÁ ardeiez vb. I. 1. Tranz. A condimenta o mancare cu ardei iute (sau cu piper boia etc.). 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A se irita a se supara. Din ardei.

ardeiá [At: POLIZU / P: ~deia / Pzi: ~iéz / E: ardei] 1 vt A condimenta o mancare cu ardei (2) iute sau cu boia. 2 vt (Pex) A pipera. 3 vi (Inv) A pishca la limba. 4 vr (Fam; fig; d. oameni) A se irita (lesne).

ARDEIÁ ardeiez vb. I. 1. Tranz. A condimenta o mancare cu ardei iute (sau cu piper boia etc.). 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A se irita a se supara. [Pr.: deia] Din ardei.

ARDEIÁ ardeiez vb. I. 1. Tranz. A da unei mincari gust de ardei; a presara cu ardei; a iutzi. 2. Refl. Fig. (Despre oameni familiar) A se irita a se minia a se supara.

ARDEIÁ ardeiez vb. I. 1. Tranz. A da unei mancari gust de ardei; a iutzi. 2. Refl. Fig. (Despre oameni) A se irita a se supara. Din ardei.

A ARDEIÁ ~iéz tranz. (mancaruri alimente) A prepara cu ardei iute; a iutzi. [Sil. deia] /Din ardei

A SE ARDEÍA ma ~iéz intranz. fam. (despre oameni) A deveni din ce in ce mai nervos; a se irita; a se enerva. /Din ardei

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

ardeiá (a ~) vb. ind. prez. 3 ardeiáza 1 pl. ardeiém; conj. prez. 3 sa ardeiéze; ger. ardeínd

ardeiá vb. ind. prez. 1 sg. ardeiéz 3 sg. shi pl. ardeiáza 1 pl. ardeiém; conj. prez. 3 sg. shi pl. ardeiéze; ger. ardeínd

ardeia (ind. prez. 3 sg. shi pl. ardeiaza 1 pl. ardeiem ger. ardeind)

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

ARDEIÁ vb. a (se) iutzi. (Mancarea sa ~.)

ARDEIÁ vb. v. agasa enerva indispune irita infuria mania necaji plictisi sacai supara.

ARDEIA vb. a (se) iutzi. (Mincarea sa ~.)

ardeia vb. v. AGASA. ENERVA. INDISPUNE. IRITA. INFURIA. MINIA. NECAJI. PLICTISI. SICII. SUPARA.

Intrare: ardeia
verb (VT213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ardeia
  • ardeiere
  • ardeiat
  • ardeiatu‑
  • ardeind
  • ardeindu‑
 singular plural
  • ardeiaza
  • ardeiatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • ardeiez
 (sa)
  • ardeiez
  • ardeiam
  • ardeiai
  • ardeiasem
a II-a (tu)
  • ardeiezi
 (sa)
  • ardeiezi
  • ardeiai
  • ardeiashi
  • ardeiaseshi
a III-a (el, ea)
  • ardeiaza
 (sa)
  • ardeieze
  • ardeia
  • ardeie
  • ardeiase
plural I (noi)
  • ardeiem
 (sa)
  • ardeiem
  • ardeiam
  • ardeiaram
  • ardeiaseram
  • ardeiasem
a II-a (voi)
  • ardeiatzi
 (sa)
  • ardeiatzi
  • ardeiatzi
  • ardeiaratzi
  • ardeiaseratzi
  • ardeiasetzi
a III-a (ei, ele)
  • ardeiaza
 (sa)
  • ardeieze
  • ardeiau
  • ardeiara
  • ardeiasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

ardeia, ardeiezverb

etimologie:
  • ardei DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.