opțiuni
  • info

14 definiții pentru arbust

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARBÚST, arbuști, s. m. Plantă lemnoasă mai mică decât arborele, care se ramifică de la rădăcină în formă de tufă și nu formează o coroană distinctă. – Din fr. arbuste, lat. arbustum.

ARBÚST, arbuști, s. m. Plantă lemnoasă mai mică decât arborele, care se ramifică de la rădăcină în formă de tufă și nu formează o coroană distinctă. – Din fr. arbuste, lat. arbustum.

arbúst sm [At: BREZOIANU, R. 8 / Pl: ~uști / E: fr arbuste] Plantă lemnoasă mai mică și mai subțire decât arborii (1) (care se ramifică de la rădăcină ca o tufa).

ARBÚST, arbuști, s. m. Plantă lemnoasă care se ramifică de la rădăcină în formă de tufă.

ARBÚST, arbuști, s. m. Plantă lemnoasă care se ramifică de la rădăcină în formă de tufă; copăcel. – Fr. arbuste (lat. lit. arbustum).

ARBÚST s.m. Plantă cu o talie mai mică decât copacii; copăcel, tufă. [< fr. arbuste, it. arbusto < lat. arbustum].

ARBÚST s. m. plantă lemnoasă cu tulpina ramificată de la bază; copăcel. (< fr. arbuste, lat. arbustum)

ARBÚST ~ști m. Plantă lemnoasă de dimensiuni mai mici ca ale arborelui, având mai multe tulpini ramificate de la rădăcină. ~ fructifer. ~ ornamental. /<fr. arbuste, lat. arbustum

arbust m. arboraș mic, tufă.

*arbúst m., pl. ștĭ (fr. arbuste, d. lat. arbustum, loc cu arborĭ). Copăcel, tufă lemnoasă, cum e pomușoara, trandafiru ș. a.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

arbúst s. m., pl. arbúști

arbúst s. m., pl. arbúști

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARBÚST s. (BOT.) copăcel.

ARBUST s. (BOT.) copăcel.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ARBUȘTI. Subst. Arbust, copăcel, tufă, tufișoară (dim.), tufar; subarbust. Tufiș. Afin; agriș; albaspină, păducel; alun, alunel (dim.); anacardier; badian; caper; caprifoi; călin; cătină; cetină-de-negi; cimișir; ciritel (reg.), cununiță; coacăz; coca; crușin; curpen (reg.); cubeb; dîrmoz; dracilă; drob; drob-de-munte; drobiță; gardenie; ghimpe, ghimpe-pădureț; grozamă; hurmuz; iasomie; ienupăr, jneapăn, turtel (rar); jep; lămîi; lămîiță; leandru; lemn-cîinesc, lemnul-cîinelui; liliac; scumpie (reg.); iorgovan (reg.); magnolie; manioc; mandarin; măceș, cacadîr (reg.), rujă (reg.); mălin; mielărea; mirt; mlajă; moș-mon, scoruș-nemțesc; mur; păducel-negru; păliur; porumbar, porumbel, scorombar (reg.); răchițele; rododendron, smirdar, trandafir-de-munte; salbă-moale; scumpie; siminichie; sînger; soc; strofant; tamarix; trandafir, trandafiraș (dim.), trandafirel (pop.), trandafiruț (pop.); tulichină; verigar; vișin-sălbatic, vișinel; vișin-turcesc; zmeur, zmeurar, rug-de-zmeură. Arboret; subarboret. Adj. Arbustiv. Vb. A planta, a sădi. A crește. V. arbore, creangă, fructe, pădure, plante ornamentale, pomi fructiferi, tulpină.

Intrare: arbust
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arbust
  • arbustul
  • arbustu‑
plural
  • arbuști
  • arbuștii
genitiv-dativ singular
  • arbust
  • arbustului
plural
  • arbuști
  • arbuștilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arbust, arbuștisubstantiv masculin

  • 1. Plantă lemnoasă mai mică decât arborele, care se ramifică de la rădăcină în formă de tufă și nu formează o coroană distinctă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: copăcel tufă
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.