4 definiții pentru arbitru (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
arbitru2 sns [At: LM / V: (înv) ~riu / E: lat arbitrium] 1 Putere de hotărâre proprie omului. 2 (Flz; îs) Liberul ~ Libertatea omului de a hotărî după propria sa voință.
arbitriu sns vz arbitru2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*arbítriŭ n. (lat. arbitrium). Judecată de arbitri. Liber arbitriŭ, libertatea de a face (de a comite, de a executa) orĭ nu după cum îțĭ cere mintea ta, după care eștĭ răspunzător de faptele tăle [1]. – Și arbítru (după fr.). V. determinizm.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
arbítriu și arbítru, s.m. (înv.) hotărâre, judecată, voință; liber arbitr(i)u = libertatea voinței
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: arbitru (s.n.)
arbitru (s.n.) substantiv neutru
- silabație: ar-bi-tru
| substantiv neutru (N40) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
arbitriu substantiv masculin
| substantiv masculin (M71) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)