opțiuni

3 definiții pentru aratoriu

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aratoriu, ~ie a [At: I. IONESCU, D. 134 / V: arăto~1 / Pl: ~ii / E: fr (instruments) aratoire] (Îvr) 1 (D. unelte) De arat1 (1). 2 Referitor la agricultură.

ARATÓRIU, -IE adj. (Liv.) Care servește la arat; referitor la agricultură. [Pron. -riu. / cf. fr. aratoire, lat. aratorius].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aratóriu adj. m., f. aratórie, pl. m. și f. aratórii

Intrare: aratoriu
aratoriu adjectiv
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aratoriu
  • aratoriul
  • aratoriu‑
  • aratorie
  • aratoria
plural
  • aratorii
  • aratoriii
  • aratorii
  • aratoriile
genitiv-dativ singular
  • aratoriu
  • aratoriului
  • aratorii
  • aratoriei
plural
  • aratorii
  • aratoriilor
  • aratorii
  • aratoriilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)