2 definiții pentru apuțitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
apuțitúră sf [At: ANON. CAR. / V: -ucit- / Pl: ~ri / E: apuți + -(i)tură] (Înv) 1-2 Apuțit (1-2).
APUȚITURĂ s. f. (Ban.) Miros. Apuciturĕ. Olfactio. AC, 328. Etimologie: apuți + suf. -tură. Vezi și apuți, apuțit. Cf. apuțit, iz.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Intrare: apuțitură
apuțitură
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||