APUCATÓR OÁRE apucatori oare adj. s. n. 1. Adj. Care apuca cu care se apuca. ♦ Fig. (Despre oameni) Lacom hraparetz. 2. S. n. (Parte a unui) aparat cu care se apuca o greutate pentru a o ridica sau a o transporta. Apuca + suf. ator.

apucator ~oare [At: VARLAAM C. 382 / V: (inv) ~iu / Pl: ~i ~oare / E: apuca + (a)tor] 1 a Care apuca (1). 23 smf a (Prt) (Persoana) careshi insusheshte (cu lacomie) ce nu este al sau. 4 a (Fig; d. oameni) Lacom. 56 sn (Teh) (Partea activa a unui) aparat cu care se apuca (1) o sarcina pentru a o ridica shi transporta. 7 sf (La un instrument de apucat) Falca. 8 sn (La un instrument de apucat) Gheara. 9 sf (Bot; reg) Talpa gashtei (Leonurus cardiaca).

APUCATÓR OÁRE apucatori oare adj. s. n. 1. Adj. Care apuca cu care se apuca. ♦ Fig. (Despre oameni) Lacom hraparetzi 2. S. n. (Parte a unui) aparat cu care se apuca o greutate pentru a o ridica sau a o transporta. Apuca + suf. ator.

APUCATÓR² OÁRE apucatori oare adj. Care apuca; (mai ales cu sens peiorativ) care are obiceiul de a lua de ashi insushi un lucru al altuia; lacom hraparetz.

APUCATÓR² OÁRE apucatori oare adj. Care apuca; (despre oameni) lacom hraparetz. Din apuca + suf. (a)tor.

APUCATÓR ~oáre (~óri ~oáre) 1) shi substantival Care apuca. 2) fig. (despre persoane) Care este lacom; hraparetz. /a (se) apuca + suf. ~ator

apucator a. care apuca cu iutzeala sau lacomie.

apucatoriu a vz apucator

apucatór¹ adj. m. pl. apucatóri; f. sg. shi pl. apucatoáre

apucatór adj. m. pl. apucatóri; f. sg. shi pl. apucatoáre

APUCATÓR adj. v. hraparetz.

APUCATOR adj. aprig hraparetz lacom nesatul (livr.) cupid rapace (pop.) hapsin. (Om tare ~. )

apucatór oare apucatori oare adj. 1. Care apuca. 2. (fig.) Hotz lacom: „SHugataniis lupi pantru ces mai apucatori mai pribegi” (Papahagi 1925: 316). Din apuca (< lat. aucupare „a vana pasari a prinde in latz”) + suf. ator (DEX DLRM MDA).