3 definitzii pentru aprumuta

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

aprumuta vt [At: PSALT. SCIT 113/16 / Pzi: aprumut / E: av *a6prumut (= imprumut) intrebuintzat in legatura cu verbele „a da” „a lua”] (Inv) A imprumuta.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

APRUMUTÁ vb. v. da imprumuta indatora lua.

aprumuta vb. v. DA. IMPRUMUTA. INDATORA. LUA.

Intrare: aprumuta
verb (VT3)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aprumuta
  • aprumutare
  • aprumutat
  • aprumutatu‑
  • aprumutand
  • aprumutandu‑
singular plural
  • aprumuta
  • aprumutatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • aprumut
(sa)
  • aprumut
  • aprumutam
  • aprumutai
  • aprumutasem
a II-a (tu)
  • aprumutzi
(sa)
  • aprumutzi
  • aprumutai
  • aprumutashi
  • aprumutaseshi
a III-a (el, ea)
  • aprumuta
(sa)
  • aprumute
  • aprumuta
  • aprumuta
  • aprumutase
plural I (noi)
  • aprumutam
(sa)
  • aprumutam
  • aprumutam
  • aprumutaram
  • aprumutaseram
  • aprumutasem
a II-a (voi)
  • aprumutatzi
(sa)
  • aprumutatzi
  • aprumutatzi
  • aprumutaratzi
  • aprumutaseratzi
  • aprumutasetzi
a III-a (ei, ele)
  • aprumuta
(sa)
  • aprumute
  • aprumutau
  • aprumutara
  • aprumutasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)